Dupa Basescu, potopul

Dupa o pauza de cateva saptamani in care a scris despre alte lucruri, domnul Cartarescu revine cu un editorial despre Basescu, in acelasi ton funest deja celebru, insa parca mai fatalist si mai jeluit ca niciodata. Stupefiat de posibilitatea de a figura pe o lista anti-Basescu, autorul simte nevoia sa se justifice intr-un editorial precoce (postat la ora 9 PM in loc de 11 PM, cum se intampla de obicei).

Intocmai ca Pilat din Pont, scribul se cam spala pe maini de toata povestea aceasta cu Traian Basescu, de partea caruia nu mai poate lupta, din moment ce presedintele a esuat in planul sau de a eradica ticalosenia si de a reforma statul, insa de care nici nu se mai poate departa fundamental fara a fi acuzat de fariseism. Cum nu ne poate salva de napasta presei care manipuleaza si distorsioneaza adevarul, oricat de mult ar dori asta dimpreuna cu grupul Pata-Li-Ple, domnul Cartarescu intuieste infrangerea lui Traian Basescu, pentru care s-a si pregatit sufleteste.

Aceasta infrangere este comparata, absolut pe nedrept si in cel mai pur stil oranj, cu infrangerea pe care si-a asumat-o Emil Constantinescu dupa mandatul sau. Diferenta fundamentala si evidenta in acest caz este ca, in timp ce un presedinte din afara sistemului s-a declarat invins de un sistem prin care nu a putut razbate, celalalt presedinte este in sistemul ticalosit dinainte de revolutie, si a fost in toate variantele sistemului de dupa revolutie, el fiind, in momentul de fata,  insusi sistemul – are guvernul pe care l-a ravnit, legaturi puternice in lumea interlopa, detine o parte a presei, un grup influent de intelectuali, rudele bogate, prietenii asisderea,  si nu in ultimul rand, intocmai cum remarca domnul Cartarescu, presedintele are atentia neprecupetita a presei de toate culorile. Singura opozitie este din partea noastra, a bloggerilor, si a 2,3, emisiuni de la posturile de nisa. Cum poate astfel sa fie invins un presedinte? Eternii moguli si televiziunile lor au o acoperire nationala de cateva procente, si nu influenteaza 70% din electorat, majoritate covarsitoare care isi doreste o alta guvernare.

Sistemul ticalosit, aceast monstru ambiguu, nedefinit, hidra cu un numar infinit de capete fara figuri, intocmai ca terorismul lui Bush Junior, va ramane un dusman etern si intangibil, o carte buna de jucat oricand si in orice context politic. Aidoma teorismului, pastrand insa proportiile adecvate, sistemul ticalosit a capacitat milioane de adepti, miliarde de euro de la bugetul de stat, 5 ani de zile si mii de articole de presa, doar pentru a ajunge sa fim mai saraci si mai nefericiti decat la inceput. Singurii care o duc realmente mai bine acum sunt familia prezidentiala si prietenii ei. Daca batalia cu sistemul era compromisa din capul locului, atunci de ce nu ne vorbeste unul dintre acesti intelectuali oranj despre utopia unui presedinte megaloman si inconstient, despre acest capitan Ahab neaos, care a prapadit o tara cu sminteala lui, cu obsesia lui patologica; de ce nu ne vorbesc portocaliii despre acest fantast care s-a jucat cu soarta unei tari, si a carui iresponsabilitiate, chiar presarata cu intenii bune, a fost extrem de toxica?

Domnul Cartarescu invidiaza un sistem german neticalosit, unde lucrurile decurg normal, unde o Angela Merkel civilizata nu provoaca presa, nu agreseaza verbal cetatenti obisnuiti, unde presedintele Horst Kohler se rezuma la functia sa reprezentativa si nu se implica in actul de guvernare, sistem in care nu exista Ministerul Turismului, in care economia functioneaza, plasand tara in topul mondial. Din pacate pentru beletrist, occidental nu va deveni niciodata, cu atat mai putin neamt. Nici macar precum Caragiale nu poate ajunge, pentru ca, spre deosebire de dramaturg, spiritul critic ii lipseste cu desavarsire editorialistului Cartarescu.

Read Full Post »

Crin Antonescu castiga teren

„Sunteţi împreună cu Guvernul dumneavoastră ca un mecanic de locomotivă beat… nu luaţi în nume de rău… beat de euforie! Beat de euforia reformei! Vă închipuiţi că după 20 de ani România beneficiază în fine de reformele lui Boc, că după 20 de ani reformaţi statul, şi chefuiţi domnule prim-ministru împreună cu miniştrii dumneavoastră în locomotivă! Faceţi adevărate orgii, vă fugăriţi între dumneavoastră, o fugăriţi pe doamna Andronescu s-o aruncaţi pe geam, o ţine domnul Geoană de picioare, încercaţi să vă aruncaţi unii pe alţii”

Crin Antonescu pare sa-si fi revenit. A demonstrat acest lucru astazi, prin critica usturatoare si insufletita la adresa actualului guvern, si implicit a lui Traian Basescu.  I s-a reprosat pana acum ca nu este destul de dinamic si ferm in pozitia sa (inclusiv eu am comentat asupra acestui lucru), sau ca nu este suficient de „al nostru” si nu trezeste simpatii populare. Calmul sau specific, atat de strain de irascibilitatea basesciana, si judecata cumpanita, l-au facut sa para glacial pentru unii, rezonabil pentru altii. In orice caz,  catastrofa guvernul Basescuboc pare sa-si duca ultimele clipe de agonie, iar oamenii resimt din ce in ce mai puternic nevoia de a ii contrapune ceva.

Astazi parca totul a mers bine pentru Crin Antonescu, iar discursul sau binevenit l-a spulberat pe Boc, si el tot absolvent de filosofie, pentru care, insa, retorica – dincolo de cea comunista, in care „excelase” ca student, pare sa fi ramas o disciplina obscura. Tenativele de sarcasm ale domnului Boc au esuat in reprosuri de care s-a plictisit toata lumea. Blestemul „grelei mosteniri” l-a transformat pe domnul prim-ministru intr-o zbarnaitoare stricata, agitata isteric de un presedinte din ce in ce mai deznadajduit.

Gestica, mimica, tonul domnului Antonescu s-au potrivit de minune, iar imaginea cu  guvernantii care se fugaresc reciproc a ilustrat foarte bine haosul total care musteste in coalitia de guvernare, blagoslovita de presedintele Traian Basescu. Abia astept sa vad mai mult!

Read Full Post »

Destin interplanetar

…”acele sute de mii de pensionari pe caz de invaliditate pentru ca si-au scos amigdalitele, apendicita si au dat de niste foarte generosi medici”, zice Basescu, preluat de Mediafax. Confundarea organului cu boala e o eroare pe care o intalneam adesea printre colegii de scoala generala. Existau si alte moduri de a poci denumiri cu rezonanta medicala – anestenie de primavara, locomotie cerebrala, menangita si altele. Acest lucru nu ar fi deranjant in sine daca nu ar fi iesit din gura presedintelui, care a izbutit sa se lege si de pensionatii medical.

Vendeta presedintelui impotriva a tot felul de categorii de oameni nu te poate face decat sa te intrebi ce folos au toate acestea? Cum pot convietui in domnul Traian Basescu aceste atitudini complet opuse conform carora Romania e o tara minunata cu un guvern desavarsit, dar corupta si divizata intre magistrati hrapareti, invalizi care saboteaza economia, arhitecti iresponsabili, medici spagari, tineri josnici care vor sa emigreze si prostituate fara carte de munca?

Ne-am saturat de acest individ pana peste cap, totusi, dintr-un fel de fascinatie morbida, nu contenim sa ne enervam vis a vis de comentariile sale lipsite de buna-cuviinta, care tradeaza o manie fara obiect real, directionata la intamplare catre tot soiul de oameni obisnuiti. Raspunderea apartine oricui, mai putin statului. Dintr-o data, domnul presedinte se transforma dintr-un jucator implicat activ in evenimentele interne, intr-un spectator neputincios care palavrageste intr-una despre toti si despre toate. Putem spune ca suntem acum la o rascruce – totul pare sa graviteze in jurul lui Traian Basescu, acest moment pivotal in istoria noastra, iar nu intr-un sens bun. Atat de multe premiere negative s-au petrecut in timpul mandatului Basescu, incat in mod sigur istoria le va consemna si pedeleii pot sta relaxati.

A fost ca un soare, a devenit o supernova in aceste ultime luni si in curand se va transforma ori intr-o pitica alba, ori intr-o gaura neagra care va inghiti tot famiglionul, totul in functie de cum va performa la iarna.

Read Full Post »

Basescu o ia in serios pe Eba

Comisia prezidentiala pentru analiza riscurilor sociale si demografice din Romania recomanda presedintelui Romaniei legalizarea prostitutiei sau cel putin a unei forme a ceea ce inseamna sexul comercial.De asemenea, raportul noteaza ca ”infiintarea de servicii si centre de specialitate prin intermediul carora fe­meile care practica sexul comercial sa poata beneficia pe langa ser­viciile de asistenta (medicala, sociala, psihologica) si de prezervative oferite gratis ar ameliora insa situatia acestora”.

Tot aici, comisia recomanda ”Dezincriminarea consumului de droguri (nu a traficului!) pentru a aduce la „suprafata consumatorii. Recent s-au deschis in multe orase ale tarii (Brasov, Bacau, Galati, Hunedoara, Braila, Iasi, Bucuresti) magazine care vand produse etnobotanice ce au acelasi efect ca drogurile ilegale usoare si efectele lor sociale nu par a fi vizibile. Consumul de droguri trebuie descurajat dar cu diferentele de rigoare intre drogurile usoare si drogurile tari, in special cele injectabile precum heroina care au efecte negative devastatoare. Incriminarea consumului produce efecte secundare grave precum refolosirea seringilor care conduce la transmiterea unor boli grave” scrie Ziua.

Se pare ca Eba este in sfarsit luata in serios macar de tatal ei (ca de PE, nu). Propunerile comisiei prezidentiale s-ar putea transforma insa in promisiuni electorale, daca luam  in considerare trendul descendent in care s-a inscris Traian Basescu  la inceputul acestui an. Se zvoneste deja ca a cazut sub pragul de 30%, desi nu am vazut deocamdata nici un sondaj in acest sens.

Argumentul este simplu: statul incearca sa se debaraseze de o problema, aceasta din urma revenindu-i in totalitate cetateanul. Din pacate, lucru acesta nu este intotdeauna corect. Atat victmele prostitutiei cat si cele ale drogurilor sunt adesea fara discernamant  si putere de decizie (minori, persoane defavorizate), iar oamenii obisnuiti trebuie sa fie in permanenta constienti de aceste aspecte. Insa ne-am obisnuit ca Basescu sa ne minta ca traim bine, cand de fapt nu e asa. De ce ar sta lucrurile altfel aici?

Dar ce s-ar mai ingramadi acum votantii minori si teribilisti ai lui Preda! Cum orice vot e egal cu oricare altul, electoratul dependent de droguri este la fel de valoros ca oricare alt electorat. Adevarul este ca doar tripat fiind poti rezista discursurilor lui Basescu, fara sa capiezi. Numai prostituatele si consumatorii de droguri ramasesera neatinsi de reprosurile prezidentiale. Jurnalistii, magistratii, emigrantii, filozofii, profesorii, politistii, arhitectii, doctorii, cu totii au trecut prin vizorul basescian la un moment sau altul. Cu primii insa, domnul presedinte este infinit mai bland decat cu restul, pe langa faptul ca Romania a ajuns la o asemenea performanta a serviciilor de asistenta sociala, incat numai aceste doua ultime subiecte stateau in calea eficientei absolute a statului.

Read Full Post »

Intelectuali, strangeti randurile!

La indrumarea lui Lilick, am citit in Cotidianul un articol de-a dreptul innebunitor pe care nu stiu cum l-am ratat! Anul trecut, intelectualii oranj „s-au solidarizat” si au organizat o sindrofie la Intercontinental unde s-au vaitat de campaniile de presa ale celor 3 D, cum spun dansii – adica denigrare, demonizare si demolare.

Sunt usor amuzata si ingrozita! Ma amuza lipsa de tact, de intuitie, de logica, de control. Si acea scapare freudiana a domnului Tismaneanu, care spune ca nu mai vrea sa fie „demonizat” prin eticheta  „intelectualul lui Basescu”. Asadar, intelectualul lui Basescu = demonizare. Dansul confera o conotatie malefica acestei constructii, nu eu! Ma ingrozesc in schimb impertinenta, minciuna, vaicareala, ticalosenia, si, de ce nu, reaua-vointa a acestor oameni. Patapievici ne reprosa noua tocmai ceea ce a incercat el, dar nu i-a iesit – suprapunerea unui stigmat peste un argument de obiecţie. Iar argumentul este făcut raţional tocmai ca stigmatul să pară credibil.

De ce continui sa ma infiorez? Pentru ca as vrea sa vad repere in aceasta societate, sa vad un spirit critic viguros, nu straveziu si influentabil ca al domnului Plesu, nu prefacut ca al domnului Patapievici, nu inexistent ca al domnului Tismaneanu.

In urma acestei sindrofii, inteleg ca domnii mai sus mentionati au ajuns la un asemenea stadiu de disperare, incat s-au decis sa faca un brainstorming pentru a intelege „care sunt mecanismele”. Aroganta dansilor pare infinita si este sugerata de insasi denumirea intalnirii -” Cultură, politică şi mass-media: Campania împotriva intelectualilor în viaţa publică românească”. In primul rand, critica nu este adusa impotriva intelectualilor, acesta din urma fiind un termen generic care nu defineste strict grupul de la Neptun si distinsii lor prieteni. In al doilea rand, numai din infumurare ar putea crede acesti domni ca detin monopolul asupra termenului. Nu exista nici o campanie impotriva intelectualilor in general, exista critica impotriva unor persoane, intelectuali si neintelectuali. Exista critica unor mentalitati, unor luari de pozitie, unor situatii de fapt. In al doilea rand, motivul pentru care dansii sunt singurii intelectuali vizibili din viata publica este ca au reusit sa se impuna unul pe celalalt, sa-si imparta autoritatea intre dansii, fiind de asemenea investiti cu aceasta autoritate exagerata de catre Traian Basescu, adica au devenit mici guru locali, in fata carora multimea mediocra trebuie sa se prosterneze. Orice critica este din start imposibila, caci ei singuri detin cheile intelectualitatii si nu mai vor sa le dea nimanui. Au creat un cerc inchis al intelectualitatii, la care nimeni nu are acces daca nu trece mai intai prin etapele purificatoare de initiere, care incep, se pare, la ICR. Astfel reusesc sa-si asigure continuitatea prin progeniturile ICRului, de tipul lui Cristian Neagoe, care poarta de asemenea stigmatul emisiunii Siteza Zilei.

„Armele” la care au ajuns sa recurga acesti intelectuali oranj nu mai pot uimi pe nimeni. Prin editorialul de acum doua zile, Patapievici a incercat sa intoarca criticile impotriva tuturor. Exploatand o idee a lui Popper de acum 15 ani (si denaturandu-i sensul), a incercat sa demonstreze ca mogulii de televiziune nu sunt doar inamicii lui Basescu, ci sunt inamicii tuturor, inclusiv ai copiilor nostri.

Singura opozitie care mai exista acum este aceea a unei parti a presei. Ceea ce vor portocaliii e sa ii inchida gura. Este simplu si evident, si nici o sindrofie nu poate ascunde asta.  Revolta e sincera, viscerala, necumparata pentru ca se ofera singura (sunt mii de oameni care ar vorbi gratuit despre defectele lui Traian Basescu), incepe sa devina o forta, incepe sa zgaltaie turnul de carti de joc din varful careia tuna si fulgera intelectualii lui Basescu. Pana deunazi, acea parte a presei care i se opune lui Traian Basescu era ridiculizata de cate un intelectual portocaliu (niciodata de toti simultan), era dicreditata si demonizata exact cum se simte Patapievici acum. Intre timp, armata de pedelei a inceput sa se subtieze, cititorii editorialelor acestor distinsi domni au inceput sa simta subrezenia argumentelor, iar dansii au inceput sa stranga randurile, eroic, in jurul lui Traian Basescu.

Read Full Post »

Indecenta prezidentiala

Traian Basescu neaga in continuare o problema dureroasa a Romaniei, asupra careia a avut multi ani la rand o influenta directa – precaritatea drumurilor din Romania, care ne plaseaza in sondaje sub tari ca Zimbabwe. Macar in acest sens este constant, sustinand in continuare ca lipsa autostrazilor si soselelor nu este o problema reala. Sigur că nu sunt grozave (şosele – n.red.). Dar pot să vă spun că, în mod normal, 70 la sută din turism se face cu avionul. Oamenii vin cu avionul, sunt preluaţi cu autocare, duşi acolo unde e programul, ne spune presedintele citat de Gandul.

Lasand la o parte afirmatia eroanata cu iz statistic, ma intreb daca acele autocare, de care sunt preluati turistii straini, sunt zburatoare. Pentru ca daca nu sunt, atunci tot pe soselele inexistente din Romania trebuie sa circule. Domnul presedinte, care s-a laudat ca a bagat singur Romania in UE, ignora unul din efectele aderarii, anume libera circulatie. Astfel, foarte multi turisti aleg sa plece  in concediu cu masina proprie, si sa se cazeze unde vor ei, in detrimentul excursiilor in grup, unde esti limitat la ce iti ofera pachetul pe care l-ai platit in prealabil. Traian Basescu se declara multumit de prestatia doamnei Udrea in Occident, adica promovarea Romaniei intr-un supliment Parizian de tipul „7 seri”, videoclipul aparut pe EuroSport la care, conform declaratiei doamnei ministru, s-a uitat intreaga populatie a Europei plus populatia Statelor Unite, s.a.m.d. Drept rezultat avem o scadere a tursmului cu 40% fata de anul precedent. Bineinteles, ca orice alt lucru care nu merge bine in Romania, si scaderea turismului  e tot din vina crizei economice venite din Occident, acest Bau-Bau etern al Romaniei, devenit, alaturi de “moguli”, justificarea tuturor problemelor interne, asa cum „terorismul” justifica demersurile Casei Albe pe timpul lui Bush Junior.

De ce nu avem turism? – Criza externa

De ce nu avem servicii sociale? – Criza externa

De ce avem aproape un milion de someri? – Criza externa

De ce nu avem autostrazi? – Criza externa

De ce nu avem reforma? – Criza externa

De ce nu putem da salariile profesorilor? -Criza externa

De ce avem un guvern absolut incompetent? – Criza externa

Omul sfinteste locul spune un proverb popular. Basescu se declara iritat de tinerii carora le este rusine cu propria tara, apoi se intreaba inocent cum poti sa-ti detesti tara cand e atat de frumoasa si are un asemenea folclor, adica sugereaza ca probema noastra tine de relieful si folclorul Romaniei.  Nici nu as vrea sa mai comentez o asemenea ineptie spusa cu atata nerusinare. Traian Basescu este absolut insuportabil cu aceste afirmatii lipsite de buna-cuviinta, al caror scop este de a denatura incontinuu argumentele opozitiei sale, fie ea politica sau nu. Sunt o multime de oameni care sufera cumplit, dand in vileag cusururile sistemului si incalcarile flagrante ale celui mai elementar bun simt, tocmai datorita dragostei de tara, iar nu din cauza urii cum ne sugereaza Basescu si ai lui. Cei care otravesc incontinuu tara si incearca sa invenineze poporul sunt ei, nu criza economica, nu mogulii de presa sau blogerii. Oare cat mai trebuie sa rabdam lipsa de decenta a acestor oameni care au stricat de tot putinele motive de mandrie pe care le aveam? Cat trebuie sa mai suportam manelizarea folclorului, tunsul oilor, datul cu palaria de pamant, topaitul cu primari, plaje mizerabile, statiunile montane parasite, lipsa drumurilor, auto-reclama, compromiterea reformelor, ridiculizarea valorilor, ingroparea invatamantului, rafuiala cu presa, hahaielile, denaturarile, obscenitatile si reaua-vointa? De aceste lucruri le este romanilor rusine, iar nu de folclor, imn, steag sau relief! Traian Basescu isi bate joc tocmai de ideile de civism si patriotism. Nu mai vreau sa fiu umilita de acest om si de discipolii sai.

Read Full Post »

Intelectualii vechi si noi

Aflu cu bucurie ca, in sfarsit, se unesc si alti intelectuali (pentru unii sunt intelectuali mai vechi plus intelectuali mai noi, pentru mine sunt toti noi :P) decat aceia pe care ni i-a bagat pe gat Basescu, pentru un alt scop decat bunastarea si ratingul actualului presedinte. Majoritatea a ramas in societatea civila, nu a trecut de partea cealalata a baricadei precum Mihaies sau Patapievici,despre al carui text voi discuta, bineinteles, in postarea acesta.

Ma tem ca voi fi „inregimentata” drept critic la adresa lui Patapievici, dat fiind faptul ca in ultima vreme i-am comentat toate editorialele. Dar Dumnezeule, este atat de facil! Editorialul din aceasta saptamana este, normal, despre televiziune si influenta ei teribila asupra oamenilor. Iceristul invoca un studiu facut asupra copiilor din SUA acum 16 ani. Concluzia acelui studiu este ca, intr-o saptamana, copii urmaresc programele TV timp de 40 de ore, iar cu familia petrec doar 32. Profesorul Cartarescu l-ar contrazice, ba chiar i-ar spune ca a ramas mult in urma cu informatia, caci  de multi ani nu isi mai petrec copiii timpul in fata televizorului. Acum sunt cyborgi isterizati si isi petrec timpul in fata calculatorului, jucand World of Warcraft!

Intr-o epoca tehnologizata, o epoca in care informatia circula cu viteza luminii, domnul Patapievici isi intemeiaza teoria pe un studiu facut inaintea instalarii monopolului calculatoarelor si internetului. Izul demodat al acestui articol este depasit doar de monotonia dezvaluirilor vis a vis de televiziune. As zice chiar ca presedintele i-a insuflat aseara domnului Patapievici acest tip de discurs fara variatii. Editorialistul ne insira in continuare revelatiile deceniului trecut despre televiziune si ne promite ca va aplica modelul descris acum 15 ani de Karl Popper la televizunile noastre de astazi. Spre a intari autoritatea celor conturate, Patapievici ne ofera si resursele consultate intru conceperea prezentului si viitorului articol. Cea mai relevanta mi se pare „Lectia acestui secol” a lui Popper, probabil reeditata in 1998 , caci Popper a murit in ’94. Titlul mi se pare destul de lamuritor, este vorba despre secolul trecut, care s-a incheiat acum aproape 9 ani.

E cel putin riscant sa incerci sa aplici pe o situatie contemporana, „modelul” sau parerile unui om, chiar si filozof, care a murit acum 15 ani si a ratat marile transformari ale sfarsitului si inceputului de mileniu. Poate in alt context 15 ani nu reprezinta mult, insa aici e vorba de circuitul informatiei, de noile medii care s-au afirmat si al caror impact Karl Popper probabil doar il banuia. Patapievici preia aceste pareri si incearca sa le manevreze in asa fel incat sa ajunga la fraza cheie a intregului editorial: „Am spus atunci – şi continuu s-o cred şi azi – că avem totuşi nevoie de cenzură”. Acestea sunt de fapt gandurile lui Patapievici, si nu sunt intamplatoare. Ele sunt exprimate pe fondul situatiilor conflictuale pe care domnul Patapievici si le-a generat in jurul sau, si din care acum nu mai poate iesi. Cum nu este in stare, sau nu doreste sa aplaneze conflictele, intelectualul oranj a trecut de la inversunarea din editorialul precedent la pretinsa detasare din articolul acestei saptamani, unde incearca sa generalizeze atacul sau la adresa presei (in realitate destul de unilateral).

Reiau observatia ca demersul acesta, adica atacul unui demnitar impotriva presei,  este in contradictie cu principiile democratice, cu libertatea presei despre care aiura aseara Basescu, cu asa-zisul anticomunism al domnului Patapievici.

Read Full Post »

Bilantul lui Basescu

Citind in ziare despre cuvantarea lui Traian Basescu in Parlament, am trecut prin mai toate starile emotionale – revolta, scarba, furie,  groaza, indignare, etc.

Traian Băsescu îşi face bilanţul celor cinci ani de mandat, în faţa Parlamentului, afirmând că a fost preşedintele „implicat” şi „jucător”, care nu a făcut compromisuri şi care a militat pentru modernizarea statului român. Printre „victoriile” sale, Băsescu a enumerat anchetarea foştilor şi actualilor miniştri, introducerea votului uninominal, aderarea la UE, condamnarea comunismului şi predarea arhivelor Securităţii către CNSAS, scrie in EVZ.

Cata minciuna pe centimetru patrat! Cata nonsalanta in a se declara „presedinte jucator si implicat” in actul de guvernare. Citesc cu oroare cum Traian Basescu recunoaste ca in timpul mandatului sau nu am avut un stat democratic, incalcarea atributiilor constitutionale fiind de fapt un sacrificu minor pentru o cauza nobila – modernizarea statului roman. Scopul scuza mijloacele, ne spune presedintele.  Dar scopul este stabilit intotdeauna de el, nicidecum de noi. Aceasta mentalitate, conform careia un singur om are impresia ca stie ce e mai bine pentru tara, calcand peste interesele cetatenilor acelei tari, sta la baza grandomaniei tipice dictatorilor. In sistemele totalitare, intotdeauna idealul partidului surclaseaza bunastarea populatiei.

Siniubirea i-a deformat carmuitorului perceptia asupra propriei persoane. Ne vorbeste din nou despre condamnarea comunismului. Oare cand va inceta aceasta mascarada devoalata deja de nenumarate ori? Aderarea la UE (despre care ne spunea  si Cristian Preda ca este una dintre marile realizari ale lui Basescu) e in proportie covarsitoare rezultatul eforturile comune, depuse de-a lungul a peste 10 ani, ale politicienilor care l-au precedat pe megalomanul carmaci. Basescu in cel mai bun caz nu a impiedicat acest proces, insa lipsa actiunii nu se poate numi „merit”. Sa nu uitam insa ca din cauza guvernului girat de Basescu (si implicit a lui Basescu insusi) ne aflam la coada tuturor clasamentulor europene, avem o scadere economica naprasnica, relatii politice externe tensionate, un pachet legislativ neaprofundat si lacunar, ministrii apropiati familiei Basescu acuzati de coruptie datorita presei ( in nici un caz omorati cu mana lui Basescu, asa cum ne prorocea vanitosul presedinte acum 5 ani), o inepta in Parlamentul European, s.a.m.d.

Poate am facut si greseli, nu ascund acest lucru, dar intotdeauna am actionat cum am crezut ca e mai bine pentru oameni, mai spune, cu falsa umilinta, presedintele. Fraza lacrimogena e imprumutata aproape mot a mot de la avocatii sai in presa, Patapievici si Cartarescu. Efectul scontat s-a obtinut pentru ca parlamentarii au aplaudat gestul. Ma uimeste faptul ca domnul presedinte a ratat ocazia de a plange pentru a spori intensitatea momentului.

Presedintele a adaugat ca in patru din cei cinci ani de mandat, Romania a avut o crestere economica fara precedent, iar in 2004-2008, numarul de persoane sarace a scazut de la 4 la un milion. Basescu isi atribuie cresterea economica obtinuta sub guvernul liberal, acelasi guvern care a lasat greaua mostenire ce sta la baza impotentei actualului guvern pus de insusi Basescu. ???… cred ca logica nu a produs inca o denumire pentru asemenea brambureala. In aceasta situatie, se contureaza doua posibilitati: 1) ratiunea presedintelui este complet compromisa; 2) deruta presedintelui a atins cote atat de mari incat putinele argumente pe care le-a putut produce au fost deja desfiintate de acolitii dumnealui. Altfel spus, nu poti fonda un argument pe niste premise pe care le-ai respins mai devreme.

Nu imi inchipui ca mai exista oameni care pot crede in cuvintele presedintelui. In aceasta ultima vorbire nu se mai poate regasi nimic din discursurile acelea pline de indignare din timpul campaniei electorale precedente. Traian Basescu pare paralizat intr-o balbaiala monotona si incoerenta.

Read Full Post »

Castraveti si Personalitati multiple

Update: Cred si sper ca domnul Patapievici a atins apogeul deraierii dumnealui. Articolul de astazi este de departe cea mai mare nazdravanie pe care am citit-o vreodata.  A reusit sa-l intreaca pe domnul Cartarescu!

In ultima perioada, domnul Patapievici isi asuma, alternativ, 2 personalitati – aceea de comandant al plutonului de executie (morala) a neamului, precum si aceea de instanta morala suprema a neamului. Din aceste doua ipostaze, demnitarul redacteaza succesiv editoriale pentru EVZ. In aceasta saptamana, domnul Patapievici este instanta morala suprema si dilema dumisale suna asa: Este Traian Băsescu un scelerat?. Intrebarea poate fi pusa, in cel mai bun caz, de un individ care traieste de 20 de ani intr-o profunda negatie.

Ca model pentru intretinerea acestei dileme (care, intre noi fie vorba, nu este o dilema reala – domnul Patapievici isi raspunde singur in subtitlu – Singurul cetăţean român căruia i se refuză prezumţia de nevinovăţie şi pentru care funcţionează în mod sistematic prezumţia de criminalitate este şeful statului), editorialistul propune contextul festivalului George Enescu, unde ministrul Culturii a emis cateva balbe, dintre care singura memorabila este despre Traian Basescu, primita de altfel cu huiduieli de publicul meloman. Evident ca, in viziunea domnului Patapievici, blamabil este publicul care a indraznit sa reactioneze negativ (aici filozoful are o recadere in personalitatea comandantului de pluton),  sa fie necioplit si golanesc (!!!), iar nu domnul Paleologu a caruit romgleza probabil a stupefiat muzicianul pe care tocmai il decora din partea lui Traian Basescu.

Domnul Patapievici continua vehement pe aceeasi linie, impartind populatia Romaniei in agreabili si neagreabili, in functie de sentimentele noastre vis a vis de Basescu. Scriitorul isi pune dubitativ intrebarea  – Oare am innebunit cu totii? urmata, desigur, de o rectificare tot printr-o intrebare – dansul nu a innebunit pentru ca intelege ce se intampla, atunci Cine a innebunit?

(Pentru a adauga un plus de umor, aceste intrebari retorice ale domnului Patapievici imi amintesc de intrebarile eului liric arghezian in Duhovniceasca –  Cine umbla fara lumina,
Fara luna, fara lumanare
Si s-a lovit de plopii din gradina?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas,
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Raspunde!
De unde vii si ai intrat pe unde?, tehnica aceasta fiind desfiintata foarte interesant de Eugen Ionescu in NU :))

Concluzia, deloc innoitoare, cum ca actualul presedinte e detestat pe nedrept este  accentuata (prin maniera deja celebra a domnului Patapievici de a limita notiunile la sensurile proprii si de a le largi sfera semantica atat cat pofteste in functie de capriciul dumnealui) de incompleta delimitare a cuvintelor „scelerat” si „fapta gravisima”. Astfel, conform unui rationament naucitor, daca Traian Basescu nu se face vinovat de crima sau viol, este huiduit pe nedrept.  Precum domnul Cartarescu, demnitarul editorialist ii recunoaste totusi presedintelui cateva defecte neglijabile – poate inabil, in unele situatii inadecvat, a ratat niste ocazii, s.a. m.d.

Foarte previzibil, Patapievici aplica imediat „masura Udrea” si semnaleaza ca se cauta cu indarjire incadrarea penala a presedintelui. Astfel, problema este ca lui Traian Basescu nu i s-a acordat prezumtia de nevinovatie. La fel ca in cazul distinsei avocate, mecanismul juridic il eludeaza complet pe domnul director al ICR.  Pentru a exista prezumtia de nevinovatie, trebuie intai sa existe suspiciunea comiterii unei infractiuni. Ori suspiciunile s-au adunat de-a lungul a 5 ani, iar noi nu avem autoritatea sa-l anchetam pe presedinte. Intr-adevar, ce frustrare!

Paradoxul patapievician este nul pentru ca el de fapt  nu exista. Stim foarte bine de ce il repudiem pe Traian Basescu, ceea ce ne lipseste este un tablou complet al ilegalitatilor pe care le-a comis, ori acesta nu poate fi construit decat in cazul unei anchete obiective a activitatilor sale, ceea ce nu se va intampla vreodata.

Exact ca in scheciul despre elevul care a invatat o singura lectie la biologie si incearca sa lege orice de aceasta, Patapievici inchide cercul si concluzioneaza socratic ca doar ura ne poate determina sa-l consideram scelerat pe Traian Basescu (iar castravetele face parte din familia curcubitaceelor si contine 90% apa). Diletantismul in ale psihologiei ii compromite si mai tare scriitura, doar pentru ca domnul Patapievici sa se anuleze total in ultimele doua paragrafe despre uneltirea, demna de benzile desenate, a televiziunilor si mogulilor impotriva poporului. Iata cum totul capata sens, castravetele este raspunsul tuturor intrebarilor si mogulii sunt motivul pentru care numele presedintelui a fost huiduit la festivalul Enescu!

Read Full Post »

Scăpat la editare

Prima oara cand am auzit zvonul ca Traian Basescu va candida ca independent a fost astazi pe la ora 2 dupa-masa. Nu prea i-am acordat atentie. Acum observ ca murmurul a capatat ecou!

ACTUL I:

Un asemenea „plan” mi se parea absurd chiar si pentru domnul presedinte, mai ales in contextul in care ai deja in spate un semi-scandal legat de independenta Elenei Basescu, si un foarte longeviv scandal legat de modul in care detii in totalitate parghiile in partidul de care vrei, chipurile, sa te distantezi. Din pacate, imaginea Elenei Udrea este legata in mod inseparabil de imaginea lui Traian Basescu in constiinta romanilor. La fel stau lucrurile si in cazul domnului Boc, in capul caruia s-au cam spart cateva oale in ultima vreme. Ce sa mai vorbim de intelectualii mercenari, care se asociaza presedintelui cu fiecare ocazie. Bineinteles, vor fi destui natarai care vor crede ca daca Traian Basescu se dezbara la nivel declarativ de PDL, multe lucruri minunate va infaptui. Din nefericire, chiar astazi am vazut la televizor un vorbitor de la PDL al carui nume imi scapa, care incerca sa explice ca presedintele nu trebuie sa aiba realizari, ci doar Guvernul care este implicat activ in actul de guvernare. Atunci, intrebarea naturala care urmeaza este – la ce foloseste un presedinte, daca nu produce nimic cuantificabil? Este oare doar o momaie care da mana cu alti sefi de stat pe la diverse sindrofii? Presupunand totusi ca individul are dreptate si nu se pot emite judecati asupra prestatiei presedintelui pentru ca aceasta este sublima dar lipseste cu desavarsire, cu atat mai mult trebuie schimbat Traian Basescu! Nu mai este nici macar simpatic si jovial, iar la sindrofii, cand nu este stingher, se comporta ca un autist.

ACTUL II:

Cum era de asteptat, pentru Basescu orice se face si se preface. Aflam astfel ca a aparut un nou articol in legea alegerii presedintelui Romaniei, prin care un candidat se poate inscrie ca un independent, dar cu sustinerea unui partid politic.

E propunerea noastra. Am facut-o pentru Traian Basescu. Dansul nu poate candida decat ca independent. Legea in vigoare ii dadea dreptul sa fie sustinut de un partid politic, dar existau unele probleme legate de declaratia de acceptare a candidaturii. Este vorba de o scapare a legii din 2004, zice Mircea Toader. Un fel de „scapat la editare” care, ia te uita, a fost corectat mai tarziu, in dulcea traditie pedelista.

Read Full Post »