Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Occident’

Dupa o pauza de cateva saptamani in care a scris despre alte lucruri, domnul Cartarescu revine cu un editorial despre Basescu, in acelasi ton funest deja celebru, insa parca mai fatalist si mai jeluit ca niciodata. Stupefiat de posibilitatea de a figura pe o lista anti-Basescu, autorul simte nevoia sa se justifice intr-un editorial precoce (postat la ora 9 PM in loc de 11 PM, cum se intampla de obicei).

Intocmai ca Pilat din Pont, scribul se cam spala pe maini de toata povestea aceasta cu Traian Basescu, de partea caruia nu mai poate lupta, din moment ce presedintele a esuat in planul sau de a eradica ticalosenia si de a reforma statul, insa de care nici nu se mai poate departa fundamental fara a fi acuzat de fariseism. Cum nu ne poate salva de napasta presei care manipuleaza si distorsioneaza adevarul, oricat de mult ar dori asta dimpreuna cu grupul Pata-Li-Ple, domnul Cartarescu intuieste infrangerea lui Traian Basescu, pentru care s-a si pregatit sufleteste.

Aceasta infrangere este comparata, absolut pe nedrept si in cel mai pur stil oranj, cu infrangerea pe care si-a asumat-o Emil Constantinescu dupa mandatul sau. Diferenta fundamentala si evidenta in acest caz este ca, in timp ce un presedinte din afara sistemului s-a declarat invins de un sistem prin care nu a putut razbate, celalalt presedinte este in sistemul ticalosit dinainte de revolutie, si a fost in toate variantele sistemului de dupa revolutie, el fiind, in momentul de fata,  insusi sistemul – are guvernul pe care l-a ravnit, legaturi puternice in lumea interlopa, detine o parte a presei, un grup influent de intelectuali, rudele bogate, prietenii asisderea,  si nu in ultimul rand, intocmai cum remarca domnul Cartarescu, presedintele are atentia neprecupetita a presei de toate culorile. Singura opozitie este din partea noastra, a bloggerilor, si a 2,3, emisiuni de la posturile de nisa. Cum poate astfel sa fie invins un presedinte? Eternii moguli si televiziunile lor au o acoperire nationala de cateva procente, si nu influenteaza 70% din electorat, majoritate covarsitoare care isi doreste o alta guvernare.

Sistemul ticalosit, aceast monstru ambiguu, nedefinit, hidra cu un numar infinit de capete fara figuri, intocmai ca terorismul lui Bush Junior, va ramane un dusman etern si intangibil, o carte buna de jucat oricand si in orice context politic. Aidoma teorismului, pastrand insa proportiile adecvate, sistemul ticalosit a capacitat milioane de adepti, miliarde de euro de la bugetul de stat, 5 ani de zile si mii de articole de presa, doar pentru a ajunge sa fim mai saraci si mai nefericiti decat la inceput. Singurii care o duc realmente mai bine acum sunt familia prezidentiala si prietenii ei. Daca batalia cu sistemul era compromisa din capul locului, atunci de ce nu ne vorbeste unul dintre acesti intelectuali oranj despre utopia unui presedinte megaloman si inconstient, despre acest capitan Ahab neaos, care a prapadit o tara cu sminteala lui, cu obsesia lui patologica; de ce nu ne vorbesc portocaliii despre acest fantast care s-a jucat cu soarta unei tari, si a carui iresponsabilitiate, chiar presarata cu intenii bune, a fost extrem de toxica?

Domnul Cartarescu invidiaza un sistem german neticalosit, unde lucrurile decurg normal, unde o Angela Merkel civilizata nu provoaca presa, nu agreseaza verbal cetatenti obisnuiti, unde presedintele Horst Kohler se rezuma la functia sa reprezentativa si nu se implica in actul de guvernare, sistem in care nu exista Ministerul Turismului, in care economia functioneaza, plasand tara in topul mondial. Din pacate pentru beletrist, occidental nu va deveni niciodata, cu atat mai putin neamt. Nici macar precum Caragiale nu poate ajunge, pentru ca, spre deosebire de dramaturg, spiritul critic ii lipseste cu desavarsire editorialistului Cartarescu.

Reclame

Read Full Post »

Cat de bine reprezinta acest roman pilda inavutirii la romani! Ceea ce e inca uimitor este ca aceasta paradigma pare a fi nepieritorare, este la fel de actuala acum ca in vremea fanariotilor, epoca de altfel destul de intunecata in evolutia noastra. Cum zice o vorba romaneasca, de ce te temi de aia nu scapi, la fel si noi romanii am facut eforturi colosale, incepand cu prima jumatate a secolului 19, sa ne re-orietam catre Occident, sa oferim un sens nou existentei noastre in Europa, numai ca apoi sa fim psihologic aruncati inapoi in timp, cu aproape un secol, de regimul comunist. Cum acest regim avea in plan sa fie exact pe invers fata de Occident si cum fosta generatie politica dinaintea comunismului voia cu Occidentul, rezultatul „schimbarii” a fost, evident, unul teribil pentru noi toti.

Intr-un comentariu la o postare anterioara, Pro DOC ne spunea ca noua generatie politica va trebui sa impuna treptat o schimbare esentiala a acestui model, adica sa asistam la o reala transformare a mentalitatilor dambovitene.  Daca am aprecia situatia de acum (facand o comparatie foarte rudimentara, bineinteles) prin prisma eforturilor depuse de romani ( si nu numai) in secolul XIX pentru a re-orienta tara pe trendul catre Europa occidentala, ne-am da seama ca suntem abia pe la inceputul drumului si ca probabil va mai trece macar o jumatate de secol pana cand vom avea oarece rezultate masurabile. Cu alte cuvinte, ca sa-l parafrazez pe Mircea Badea, nu in timpul vietii noastre. Probabil ca in timpul vietii copiilor nostri, ne vom situa oarecum in aceeasi pozitie fata de Europa in care eram acum 100 de ani.

Ceea ce avem astazi insa nu se departeaza nici cu un centimetru de spiritul fanariot, unde motivatia demnitarilor este adesea obsesia imbogatirii fara nici un fel de scrupule. Iata ca acelasi model este indus si mentinut de vechea generatie politica formata in comunism, iar tinerii Ridzi, Udrea, Eba s.a.m.d., nu sunt decat  discipolii exponentilor de seama ai acelei generatii. Lasand la o parte varsta biologica, acesti „tineri” sunt in esenta aceeasi generatie politica care incearca sa-si asigure continuitatea in timp, ceea ce explica si ascensiunea lor in politica altfel nejustificat de rapida.

Procesul acesta de re-orientare, de schimbare a paradigmei va fi cel mai probabil foarte lent din punctul de vedere al individului. Ma tem ca actualii tineri din opozitie, care nu vor avea ocazia sa se urce pe cocoasa batranei generatii decat daca vor dori sa-i apartina nu sa o schimbe, vor fi doar una dintre generatiile de sacrificu in lungul drum catre normalitate pe care, macar la nivel declarativ, se pare ca ne-am inscris acum 20 de ani.

Read Full Post »

dont-quitMinistrul Ridzi ne anunta ca nu demisioneaza. Normal ca nu deminsioneaza. Asta ar fi insemnat sa incalce etica partidului din care face parte, ca are simtul ridicolului si obrazul mai subtine.  In Occident, demnitarii demisioneaza pentru mult mai putin. Ajunge doar sa se iste un scandal in jurul unui demintar pentru ca acesta sa demisioneze. In Romania, scandalul nu face decat publicitate demnitarului respectiv. Probabil ca doamna Ridzi vede partea plina a paharului, anume ca acum o recunoaste o tara intreaga, chiar daca se afla in fruntea unui minister cvasi-prizarit.

Boc nu o da afara, desi apar informatii in fiecare zi care o adancesc pe doamna minstru intr-o mocirla infioratoare, cum ar fi ca si-a falsificat CV-ul. Ei, si? Eba a mintit despre CV-ul ei, la fel cum a facut-o de altfel intelectualul Radu Duda.  Nu-i nimic, ne-am obisnuit sa fim condusi de impostori.  Meritele lor reale tin mai degraba de „smecheria” de care dau dovada, sau pur si simplu de plezneala. La fel cum Basescu incearca in 2009 sa culeaga roadele unei semnaturi date probabil la plezneala acum mai bine de 10 ani pentru privatizarea uzinelor Dacia, cand el a dat multe alte semnaturi „cu premeditare” care au ruinat flota  si au dus in paragina profesia de care este acum atat de mandru.

PS:  Apreciem perseverenta doamnei Ridzi si ii dedicam sloganul din poza.

Read Full Post »

In strainatate daca un lider politic calca stramb, este imediat taxat de societatea civila. Exista o reactie imediata a sindicatelor, a poporului in multe cazuri. La noi oamenii care ies in strada sunt flituiti iar liderii sindicali sunt probabil cumparati politic. Exista un echilibru in occident si mai exista ceva: o constiinta nationala care ar trebui sa ne invete ca daca se creaza un precedent care-i afecteaza pe altii, mai tarziu s-ar putea sa suferim si noi. Exista o constiinta e necesitatilor comune la nivelul maselor si a fiecarui individ. Oricine a petrecut o vreme in Occident a simtit pur si simplu lucrul acesta.

Via Andrei BadinTraian Băsescu a comis-o, din nou. I-a mărturisit lui Gabriel Liiceanu la deschiderea Bookfest că nu a dorit să facă o comparație între filozofi și tinichigii, ci a vrut pur și simplu să spună: Școala scoate tâmpiți. Președinte are oroare față de școală. Să ne aducem aminte de declarațiile sale prin care spunea că, în viață, te realizezi atunci când nu te omori cu școala și ai notă mică la purtare. Sau declarațiile belicoase la adresa unui profesor al fiicei sale, Elena, pe care l-a amenințat cu bătaia. Școala românească nu este perfectă. Are uscăturile sale. Nu toți cei care trec prin școală devin automat genii. Însă atunci când generalizezi nu faci decât să te prezinți ca unul din cei despre care vrobește acum președintele.

Am in fata un rar moment in care sunt de acord in principiu cu Traian Basescu.  Diferenta intre mine si el este ca eu nu conduc Romania. Basescu insa si-a facut un renume din a denigra aceasta tara si performanetele ei in orice. Mereu remarca ce nu avem, cum ne-ar tot trebui reforme care nu se fac niciodata, industrie nu avem, agricultura nu, invatamant nu, justitie nu. Bun, in principiu are dreptate. 🙂 Basescu insa, in mod inconstient sugereaza o alta realitate despre Romania. Anume ca de fapt nu iti trebuie nimic ca sa ajungi in varf. (La fel cum acestei tari nu ii trebuie nimic din ce nu are pentru a exista in continuare.) Poti fi incult, prost si incomptetent. Nu exista criterii. In Romania succesul este complet la intamplare. De ce Boc si nu altul? De ce Udrea si nu alta? De ce Elena si nu Gigel? Niciun motiv real, asa a ghicit pasienta.

PS: Ne-am obisnuit ca Basescu Traian sa emita sentine. El niciodata nu trebuie sa se explice pentru ca stie ca imediat se va grabi presa sa interpreteze ceea ce-a zis. Pe de alta parte, ne anunta ca il deranjeaza faptul ca presa si-a facut o ocupatie din a specula pe marginea sentintelor sale. Eu ii sugerez sa nu mai emita adevaruri absolute si sa vina macar odata cu un discurs argumentat (argumentele ar fi bine sa nu includa expresii de genul „pot veni chiar maine cu documente”). M-ar interesa, cu precadere, sa-mi argumenteze contributia lui de-a lungul celor 4 ani de mandat la ceva care chiar exista in Romania. Eu pot sa enumar cateva lucruri care nu mai exista in Romania din cauza lui Basescu Traian. In cazul asta ar trebui sa admita ori ca el nu are absolut niciun rol in tara asta decat de a furniza materiale presei, ori ca nu stie nimic despre nimic.

PS 2: Pentru Domnul Andrei Badin: Nu inteleg de ce a generaliza inseamna automat a te recunoaste ca fiind unul dintre cei despre care vorbeste presedintele? Daca nu am absolvit o universitate, am dreptul sa ma pronunt asupra acestui „trend”, sau in acest caz nu as avea un ascendent asupra lor si ar trebui sa ma abtin? Nu cred ca a spune ca „orice padure are si uscaturi” descrie macar pe jumate dezastrul care exista acum in universitatile noastre. Si nu este vorba de a produce genii. De ce sa privim problema in aceste tuse groase si, in realitate, profund gresite?

Problema de fond nu ar fi ca scoala produce tampiti, ci ca orice tampit poate absolvi o scoala, ceea ce inseamna total altceva. Scoala pare a fi un element care nu perturba in vreun fel prostia celor prosti si, mai ales, nu prea stimuleaza inteligenta celor cu potential.

Read Full Post »