Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘EVZ’

Dupa o pauza de cateva saptamani in care a scris despre alte lucruri, domnul Cartarescu revine cu un editorial despre Basescu, in acelasi ton funest deja celebru, insa parca mai fatalist si mai jeluit ca niciodata. Stupefiat de posibilitatea de a figura pe o lista anti-Basescu, autorul simte nevoia sa se justifice intr-un editorial precoce (postat la ora 9 PM in loc de 11 PM, cum se intampla de obicei).

Intocmai ca Pilat din Pont, scribul se cam spala pe maini de toata povestea aceasta cu Traian Basescu, de partea caruia nu mai poate lupta, din moment ce presedintele a esuat in planul sau de a eradica ticalosenia si de a reforma statul, insa de care nici nu se mai poate departa fundamental fara a fi acuzat de fariseism. Cum nu ne poate salva de napasta presei care manipuleaza si distorsioneaza adevarul, oricat de mult ar dori asta dimpreuna cu grupul Pata-Li-Ple, domnul Cartarescu intuieste infrangerea lui Traian Basescu, pentru care s-a si pregatit sufleteste.

Aceasta infrangere este comparata, absolut pe nedrept si in cel mai pur stil oranj, cu infrangerea pe care si-a asumat-o Emil Constantinescu dupa mandatul sau. Diferenta fundamentala si evidenta in acest caz este ca, in timp ce un presedinte din afara sistemului s-a declarat invins de un sistem prin care nu a putut razbate, celalalt presedinte este in sistemul ticalosit dinainte de revolutie, si a fost in toate variantele sistemului de dupa revolutie, el fiind, in momentul de fata,  insusi sistemul – are guvernul pe care l-a ravnit, legaturi puternice in lumea interlopa, detine o parte a presei, un grup influent de intelectuali, rudele bogate, prietenii asisderea,  si nu in ultimul rand, intocmai cum remarca domnul Cartarescu, presedintele are atentia neprecupetita a presei de toate culorile. Singura opozitie este din partea noastra, a bloggerilor, si a 2,3, emisiuni de la posturile de nisa. Cum poate astfel sa fie invins un presedinte? Eternii moguli si televiziunile lor au o acoperire nationala de cateva procente, si nu influenteaza 70% din electorat, majoritate covarsitoare care isi doreste o alta guvernare.

Sistemul ticalosit, aceast monstru ambiguu, nedefinit, hidra cu un numar infinit de capete fara figuri, intocmai ca terorismul lui Bush Junior, va ramane un dusman etern si intangibil, o carte buna de jucat oricand si in orice context politic. Aidoma teorismului, pastrand insa proportiile adecvate, sistemul ticalosit a capacitat milioane de adepti, miliarde de euro de la bugetul de stat, 5 ani de zile si mii de articole de presa, doar pentru a ajunge sa fim mai saraci si mai nefericiti decat la inceput. Singurii care o duc realmente mai bine acum sunt familia prezidentiala si prietenii ei. Daca batalia cu sistemul era compromisa din capul locului, atunci de ce nu ne vorbeste unul dintre acesti intelectuali oranj despre utopia unui presedinte megaloman si inconstient, despre acest capitan Ahab neaos, care a prapadit o tara cu sminteala lui, cu obsesia lui patologica; de ce nu ne vorbesc portocaliii despre acest fantast care s-a jucat cu soarta unei tari, si a carui iresponsabilitiate, chiar presarata cu intenii bune, a fost extrem de toxica?

Domnul Cartarescu invidiaza un sistem german neticalosit, unde lucrurile decurg normal, unde o Angela Merkel civilizata nu provoaca presa, nu agreseaza verbal cetatenti obisnuiti, unde presedintele Horst Kohler se rezuma la functia sa reprezentativa si nu se implica in actul de guvernare, sistem in care nu exista Ministerul Turismului, in care economia functioneaza, plasand tara in topul mondial. Din pacate pentru beletrist, occidental nu va deveni niciodata, cu atat mai putin neamt. Nici macar precum Caragiale nu poate ajunge, pentru ca, spre deosebire de dramaturg, spiritul critic ii lipseste cu desavarsire editorialistului Cartarescu.

Reclame

Read Full Post »

Traian Basescu neaga in continuare o problema dureroasa a Romaniei, asupra careia a avut multi ani la rand o influenta directa – precaritatea drumurilor din Romania, care ne plaseaza in sondaje sub tari ca Zimbabwe. Macar in acest sens este constant, sustinand in continuare ca lipsa autostrazilor si soselelor nu este o problema reala. Sigur că nu sunt grozave (şosele – n.red.). Dar pot să vă spun că, în mod normal, 70 la sută din turism se face cu avionul. Oamenii vin cu avionul, sunt preluaţi cu autocare, duşi acolo unde e programul, ne spune presedintele citat de Gandul.

Lasand la o parte afirmatia eroanata cu iz statistic, ma intreb daca acele autocare, de care sunt preluati turistii straini, sunt zburatoare. Pentru ca daca nu sunt, atunci tot pe soselele inexistente din Romania trebuie sa circule. Domnul presedinte, care s-a laudat ca a bagat singur Romania in UE, ignora unul din efectele aderarii, anume libera circulatie. Astfel, foarte multi turisti aleg sa plece  in concediu cu masina proprie, si sa se cazeze unde vor ei, in detrimentul excursiilor in grup, unde esti limitat la ce iti ofera pachetul pe care l-ai platit in prealabil. Traian Basescu se declara multumit de prestatia doamnei Udrea in Occident, adica promovarea Romaniei intr-un supliment Parizian de tipul „7 seri”, videoclipul aparut pe EuroSport la care, conform declaratiei doamnei ministru, s-a uitat intreaga populatie a Europei plus populatia Statelor Unite, s.a.m.d. Drept rezultat avem o scadere a tursmului cu 40% fata de anul precedent. Bineinteles, ca orice alt lucru care nu merge bine in Romania, si scaderea turismului  e tot din vina crizei economice venite din Occident, acest Bau-Bau etern al Romaniei, devenit, alaturi de “moguli”, justificarea tuturor problemelor interne, asa cum „terorismul” justifica demersurile Casei Albe pe timpul lui Bush Junior.

De ce nu avem turism? – Criza externa

De ce nu avem servicii sociale? – Criza externa

De ce avem aproape un milion de someri? – Criza externa

De ce nu avem autostrazi? – Criza externa

De ce nu avem reforma? – Criza externa

De ce nu putem da salariile profesorilor? -Criza externa

De ce avem un guvern absolut incompetent? – Criza externa

Omul sfinteste locul spune un proverb popular. Basescu se declara iritat de tinerii carora le este rusine cu propria tara, apoi se intreaba inocent cum poti sa-ti detesti tara cand e atat de frumoasa si are un asemenea folclor, adica sugereaza ca probema noastra tine de relieful si folclorul Romaniei.  Nici nu as vrea sa mai comentez o asemenea ineptie spusa cu atata nerusinare. Traian Basescu este absolut insuportabil cu aceste afirmatii lipsite de buna-cuviinta, al caror scop este de a denatura incontinuu argumentele opozitiei sale, fie ea politica sau nu. Sunt o multime de oameni care sufera cumplit, dand in vileag cusururile sistemului si incalcarile flagrante ale celui mai elementar bun simt, tocmai datorita dragostei de tara, iar nu din cauza urii cum ne sugereaza Basescu si ai lui. Cei care otravesc incontinuu tara si incearca sa invenineze poporul sunt ei, nu criza economica, nu mogulii de presa sau blogerii. Oare cat mai trebuie sa rabdam lipsa de decenta a acestor oameni care au stricat de tot putinele motive de mandrie pe care le aveam? Cat trebuie sa mai suportam manelizarea folclorului, tunsul oilor, datul cu palaria de pamant, topaitul cu primari, plaje mizerabile, statiunile montane parasite, lipsa drumurilor, auto-reclama, compromiterea reformelor, ridiculizarea valorilor, ingroparea invatamantului, rafuiala cu presa, hahaielile, denaturarile, obscenitatile si reaua-vointa? De aceste lucruri le este romanilor rusine, iar nu de folclor, imn, steag sau relief! Traian Basescu isi bate joc tocmai de ideile de civism si patriotism. Nu mai vreau sa fiu umilita de acest om si de discipolii sai.

Read Full Post »

Aflu cu bucurie ca, in sfarsit, se unesc si alti intelectuali (pentru unii sunt intelectuali mai vechi plus intelectuali mai noi, pentru mine sunt toti noi :P) decat aceia pe care ni i-a bagat pe gat Basescu, pentru un alt scop decat bunastarea si ratingul actualului presedinte. Majoritatea a ramas in societatea civila, nu a trecut de partea cealalata a baricadei precum Mihaies sau Patapievici,despre al carui text voi discuta, bineinteles, in postarea acesta.

Ma tem ca voi fi „inregimentata” drept critic la adresa lui Patapievici, dat fiind faptul ca in ultima vreme i-am comentat toate editorialele. Dar Dumnezeule, este atat de facil! Editorialul din aceasta saptamana este, normal, despre televiziune si influenta ei teribila asupra oamenilor. Iceristul invoca un studiu facut asupra copiilor din SUA acum 16 ani. Concluzia acelui studiu este ca, intr-o saptamana, copii urmaresc programele TV timp de 40 de ore, iar cu familia petrec doar 32. Profesorul Cartarescu l-ar contrazice, ba chiar i-ar spune ca a ramas mult in urma cu informatia, caci  de multi ani nu isi mai petrec copiii timpul in fata televizorului. Acum sunt cyborgi isterizati si isi petrec timpul in fata calculatorului, jucand World of Warcraft!

Intr-o epoca tehnologizata, o epoca in care informatia circula cu viteza luminii, domnul Patapievici isi intemeiaza teoria pe un studiu facut inaintea instalarii monopolului calculatoarelor si internetului. Izul demodat al acestui articol este depasit doar de monotonia dezvaluirilor vis a vis de televiziune. As zice chiar ca presedintele i-a insuflat aseara domnului Patapievici acest tip de discurs fara variatii. Editorialistul ne insira in continuare revelatiile deceniului trecut despre televiziune si ne promite ca va aplica modelul descris acum 15 ani de Karl Popper la televizunile noastre de astazi. Spre a intari autoritatea celor conturate, Patapievici ne ofera si resursele consultate intru conceperea prezentului si viitorului articol. Cea mai relevanta mi se pare „Lectia acestui secol” a lui Popper, probabil reeditata in 1998 , caci Popper a murit in ’94. Titlul mi se pare destul de lamuritor, este vorba despre secolul trecut, care s-a incheiat acum aproape 9 ani.

E cel putin riscant sa incerci sa aplici pe o situatie contemporana, „modelul” sau parerile unui om, chiar si filozof, care a murit acum 15 ani si a ratat marile transformari ale sfarsitului si inceputului de mileniu. Poate in alt context 15 ani nu reprezinta mult, insa aici e vorba de circuitul informatiei, de noile medii care s-au afirmat si al caror impact Karl Popper probabil doar il banuia. Patapievici preia aceste pareri si incearca sa le manevreze in asa fel incat sa ajunga la fraza cheie a intregului editorial: „Am spus atunci – şi continuu s-o cred şi azi – că avem totuşi nevoie de cenzură”. Acestea sunt de fapt gandurile lui Patapievici, si nu sunt intamplatoare. Ele sunt exprimate pe fondul situatiilor conflictuale pe care domnul Patapievici si le-a generat in jurul sau, si din care acum nu mai poate iesi. Cum nu este in stare, sau nu doreste sa aplaneze conflictele, intelectualul oranj a trecut de la inversunarea din editorialul precedent la pretinsa detasare din articolul acestei saptamani, unde incearca sa generalizeze atacul sau la adresa presei (in realitate destul de unilateral).

Reiau observatia ca demersul acesta, adica atacul unui demnitar impotriva presei,  este in contradictie cu principiile democratice, cu libertatea presei despre care aiura aseara Basescu, cu asa-zisul anticomunism al domnului Patapievici.

Read Full Post »

Update: Cred si sper ca domnul Patapievici a atins apogeul deraierii dumnealui. Articolul de astazi este de departe cea mai mare nazdravanie pe care am citit-o vreodata.  A reusit sa-l intreaca pe domnul Cartarescu!

In ultima perioada, domnul Patapievici isi asuma, alternativ, 2 personalitati – aceea de comandant al plutonului de executie (morala) a neamului, precum si aceea de instanta morala suprema a neamului. Din aceste doua ipostaze, demnitarul redacteaza succesiv editoriale pentru EVZ. In aceasta saptamana, domnul Patapievici este instanta morala suprema si dilema dumisale suna asa: Este Traian Băsescu un scelerat?. Intrebarea poate fi pusa, in cel mai bun caz, de un individ care traieste de 20 de ani intr-o profunda negatie.

Ca model pentru intretinerea acestei dileme (care, intre noi fie vorba, nu este o dilema reala – domnul Patapievici isi raspunde singur in subtitlu – Singurul cetăţean român căruia i se refuză prezumţia de nevinovăţie şi pentru care funcţionează în mod sistematic prezumţia de criminalitate este şeful statului), editorialistul propune contextul festivalului George Enescu, unde ministrul Culturii a emis cateva balbe, dintre care singura memorabila este despre Traian Basescu, primita de altfel cu huiduieli de publicul meloman. Evident ca, in viziunea domnului Patapievici, blamabil este publicul care a indraznit sa reactioneze negativ (aici filozoful are o recadere in personalitatea comandantului de pluton),  sa fie necioplit si golanesc (!!!), iar nu domnul Paleologu a caruit romgleza probabil a stupefiat muzicianul pe care tocmai il decora din partea lui Traian Basescu.

Domnul Patapievici continua vehement pe aceeasi linie, impartind populatia Romaniei in agreabili si neagreabili, in functie de sentimentele noastre vis a vis de Basescu. Scriitorul isi pune dubitativ intrebarea  – Oare am innebunit cu totii? urmata, desigur, de o rectificare tot printr-o intrebare – dansul nu a innebunit pentru ca intelege ce se intampla, atunci Cine a innebunit?

(Pentru a adauga un plus de umor, aceste intrebari retorice ale domnului Patapievici imi amintesc de intrebarile eului liric arghezian in Duhovniceasca –  Cine umbla fara lumina,
Fara luna, fara lumanare
Si s-a lovit de plopii din gradina?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas,
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Raspunde!
De unde vii si ai intrat pe unde?
, tehnica aceasta fiind desfiintata foarte interesant de Eugen Ionescu in NU :))

Concluzia, deloc innoitoare, cum ca actualul presedinte e detestat pe nedrept este  accentuata (prin maniera deja celebra a domnului Patapievici de a limita notiunile la sensurile proprii si de a le largi sfera semantica atat cat pofteste in functie de capriciul dumnealui) de incompleta delimitare a cuvintelor „scelerat” si „fapta gravisima”. Astfel, conform unui rationament naucitor, daca Traian Basescu nu se face vinovat de crima sau viol, este huiduit pe nedrept.  Precum domnul Cartarescu, demnitarul editorialist ii recunoaste totusi presedintelui cateva defecte neglijabile – poate inabil, in unele situatii inadecvat, a ratat niste ocazii, s.a. m.d.

Foarte previzibil, Patapievici aplica imediat „masura Udrea” si semnaleaza ca se cauta cu indarjire incadrarea penala a presedintelui. Astfel, problema este ca lui Traian Basescu nu i s-a acordat prezumtia de nevinovatie. La fel ca in cazul distinsei avocate, mecanismul juridic il eludeaza complet pe domnul director al ICR.  Pentru a exista prezumtia de nevinovatie, trebuie intai sa existe suspiciunea comiterii unei infractiuni. Ori suspiciunile s-au adunat de-a lungul a 5 ani, iar noi nu avem autoritatea sa-l anchetam pe presedinte. Intr-adevar, ce frustrare!

Paradoxul patapievician este nul pentru ca el de fapt  nu exista. Stim foarte bine de ce il repudiem pe Traian Basescu, ceea ce ne lipseste este un tablou complet al ilegalitatilor pe care le-a comis, ori acesta nu poate fi construit decat in cazul unei anchete obiective a activitatilor sale, ceea ce nu se va intampla vreodata.

Exact ca in scheciul despre elevul care a invatat o singura lectie la biologie si incearca sa lege orice de aceasta, Patapievici inchide cercul si concluzioneaza socratic ca doar ura ne poate determina sa-l consideram scelerat pe Traian Basescu (iar castravetele face parte din familia curcubitaceelor si contine 90% apa). Diletantismul in ale psihologiei ii compromite si mai tare scriitura, doar pentru ca domnul Patapievici sa se anuleze total in ultimele doua paragrafe despre uneltirea, demna de benzile desenate, a televiziunilor si mogulilor impotriva poporului. Iata cum totul capata sens, castravetele este raspunsul tuturor intrebarilor si mogulii sunt motivul pentru care numele presedintelui a fost huiduit la festivalul Enescu!

Read Full Post »

gun-to-headDomnul Cartarescu spune ca ii este greu sa defineasca conceptul de resentiment in ciuda naturii sale primitive. O scurta cautare in DEX poate elucida misterul. Resentiment este definit astfel: sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate. Prin urmare, pentru a avea resentimente fata de cineva, trebuie sa fi suportat neplaceri din cauza acelei persoane sau chiar provocate direct de acea persoana, zice DEX-ul. Psihologia ne arata ca resentimentele apar atunci cand ne simtitm nedreptatiti si ca, spre deosebire de ura si dispretul care sunt directionate catre egalii si respectiv inferiorii nostri, resentimentele se indreapta catre cineva cu ascendenta asupra noastra. Altfel spus, avem resentimente atunci cand identificam o persoana sau o entitate ca fiind motivul frustrarii noastre.

Cartarescu preia teza deja dezbatuta in mai multe capitole de Patapievici si, in incercarea dumnealor de a ne convinge cu orice pret ca suntem un popor uracios, cei doi elaboreaza o intreaga arhitectura a urii in care individul obisnuit este o simpla „rotita in sistem”, complet golit de ratiune si, evident, fara liber arbitru. Ba mai mult, Cartarescu sugereaza ca resentimentul ar fi o traire primitiva, insa bazata pe o supragonflare a eului si a valorii personale, ori aceste doua aspecte nu prea sunt compatibile. Cred ca am invatat cu totii in scoala generala de la Descartes ca self-awareness-ul este atributul prim al gandirii inteligente. Nu mai are rost sa insist cu neglijentele de acest tip, am stabilit de nenumarate ori ca domnul Cartarescu are un stil haotic si nebulos, precum universul.

In paragraful urmator, Cartarescu face cel mai mare deserviciu pe care l-ar putea face vreodata societatii romanesti. Acela de a ne spune ca nu trebuie sa avem constiinta nationala. Ca nu trebuie sa credem ca suntem buni si ca avem dreptul moral de a primi de la societate ceea ce ne dorim si meritam. Ori, tocmai acesta este motivul pentru care popoarele vestice sunt mai bune decat noi. Pentru ca la ei exista o constiinta a necesitatilor comune care ii determina pe oameni sa-si apere standardele, sa nu se lase calcati in picioare de politicieni ca doamna Udrea, de hulitori ai acestui popor (ca domnul Patapievici care ne crede patibulari si plini de ura).  Un popor vestic este unit de idealuri comune care daca se implinesc, deschid calea catre implinirea idealurilor individuale. Fara a avea acel minimum necesar de respect, bunastare, senzatie de apartenenta, omul nu se poate dezvolta sanatos si armonios. Ori asta e problema de fond la noi, este ingreunata evolutia normala a omului. Se intalnesc tot felul de oprelisti – invatamantul care nu promoveaza valori, descurajarea meritocratiei si incurajarea nepostimului, favoritismul, nesiguranta sociala, nesiguranta financiara, coruptia la toate nivelele (de la administratorul scarii de bloc la inaltii demnitari ai statului) impostura din sistemele de conducere ale statului, absenta statului de drept, falsificarea adevarului, absenta modelelor reale, neputina societatii civile, absenta liderilor, proasta gestionare si deturnarea banului public, s.a.m.d. Toti acesti factori si inca multi altii frustreaza individul, ii creeaza o senzatie de imposibilitate exasperanta. Nu ura ne va distruge, ci blazarea.

Ori Cartarescu, prin indemnurile sale la inabusirea poate a ultimului elan de care suntem in stare foarte multi dintre noi inainte de a abandona corabia, ne handicapeaza. In loc sa ne sugereze solutii, alternative la dezastrul pe care il traim, distinsii intelectuali, mintile luminate ale acestui popor ne spun ca nu meritam nimic, ca avem deja prea mult, ca suntem plini de ura de dragul urii, ca suntem dusmanosi intre noi fara motiv. Vesticul, obisnuit cu standarde bine definite, cu o ierarhie clara a criteriilor dupa care isi ghideaza viata, este senin si vede lucrurile limpede. Atunci are puterea sa se revolte, sa sara in apararea bunastarii sale daca aceasta este periclitata. E vorba de un instinct de protejare natural si propriu tuturor. Capacitatea unui popor de a se revolta este esentiala pentru existenta bunastarii intr-un stat. Clasa politica trebuie sa traisca in permanenta cu ideea ca daca nu face ce trebuie, suporta nu doar oprobriul public, ci revolta concreta a populatiei. Individul se poate revolta numai daca are bine definita in minte limita dintre bine si rau. Ori la noi aceasta limita e tulbure, nu stim nimic sigur iar modalitatile prin care ar trebui sa urmarim adevarul sunt puse la indoiala.

Nici o persoana sau institutie, oricata autoritate ar avea, nu ne poate spune cum ar trebui sa ne simtim. Avem dreptul indisolubil sa ne indignam, sa purtam resentimente, sa ne simtim nedreptatiti, sa cerem mai mult. Cum poate domnul Cartarescu, dupa 20 de ani de la caderea comunismului, sa ne spuna ca vrem mai mult decat ni se cuvine? Suntem la fel de buni ca oricare altii si avem aceleasi drepturi sa ne incercam sansa la fericirea personala.

M-am saturat de fatalismul penibil al domnului Cartarescu. M-am saturat de impotenta intelectuala a acestor scriitori si filozofi care, in loc sa deschida cai noi de abordare a problemelor cu care ne confruntam, in loc sa indrume intelectual si emotional societatea asta paradita, se dovedesc invinsi de propria nimicnicie, de propriile frustrari marunte, esuand in lamentari decrepite servite populatiei in ziarele inca dispuse sa publice aceste nume.

Read Full Post »

Elena Udrea a pierdut pe linie la nivel parlamentar. Biroul Permanent al Camerei a decis, ieri, să trimită comisiei juridice o solicitare a PSD privind începerea urmăririi penale pentru Elena Udrea.

De asemenea, majoritatea PSD-PNL din conducerea Camerei a decis că aceeaşi comisie de anchetă funcţionează legal şi a respins solicitarea Elenei Udrea de a revoca 4 deputaţi din comisie.

Biroul Permanent al Camerei De putaţilor a aprobat continuarea an chetei privind înregistrarea ilega lă de la comisia de anchetă. S-a de cis ca toate documentele existente în acest moment să fie trimise comisiilor SRI, SIE şi de Apărare.

„Încă de ieri, de la ora la 16.30, au început să ne vină documente. Este un număr semnificativ, ceea ce reprezintă o recunoaştere publică a faptului că ministrul a minţit atunci când a spus că ne-a pus la dispoziţie toate documentele”, a declarat Orban.

Deputatul liberal a precizat că marţea viitoare va fi gata proiectul raportului şi tot atunci se va supune la vot propunerea sa privind demararea procedurilor de începere a urmăririi penale, pentru încălcarea Legii răspunderii ministeriale şi a Constituţiei de către Udrea.

Extrase de aici si aici.

Read Full Post »

Nu stiu cine m-a invatat ca diferenta intre un om inteligent si un om inteligent si rafinat este, nu-i asa, rafinamentul.

Patapievici, de-o potriva cu intelectualii basescieni, isi revendica in totalitate aceasta trasatura si pretinde ca ei sunt singurii abili sa emita judecati de si asupra bunului-gust. Paradoxal, cand oameni obisnuiti, fara pretentii de mare finete intelectuala, fac insinuari, domnul Patapievici, intelectual rafinat, face comentarii desantate in mod neocolit.

Rafinamentul despre care vorbesc eu se manifesta in toate aspectele vietii publice a unui intelectual. Nimeni nu-i impune, bineinteles, domnului Patapievici sa nu se defuleze. Insa, spre deosebire de Mircea Badea care, desi uneori arogant, nu a devenit celebru pentru nobletea, distinctia sau finetea discursului sau, ci tocmai prin franchetea si integritatea sa (trasaturi care ii lipsesc lui Patapievici cu desavarsire), domnul Patapievici s-a consacrat pentru o anumita preeminenta intelectuala care presupune nobletea, distinctia si rafinamentul pe care nu le are Badea. Constat cu stupoare ca Patapievici nu numai ca nu este rafinat, dar este mult mai dizgratios decat adversarii sai de dialog, Gadea, Badea si Ciuvica.

Lilick se intreaba daca Patapievici este obsedat sexual. Eu nu cred ca este obsedat sexual, ci obsedat de Antena 3, in speta de Gadea si invitatii sai, si de Mircea Badea. Obsesia domnului Patapievici are o justificare totusi.  Acestia sunt cei mai ferventi si mai vizionati critici ai lui Traian Basescu, deci e normal sa dea in ei. Avand in vedere ca nu are cum sa darame argumentele lor, recurge la supremul argument Ad hominem. Gasindu-le defecte de caracter si de exprimare, insa absolut nerelevante pentru subiectul pe care acestia il discuta, Patapievici spera sa distruga credibilitatea argumentelor acestor distinsi domni. Din pacate, logica nu este de partea domnului Patapievici nici de aceasta data, insa textul sau dovedeste ceva – cat de robuste au devenit gramezile de argumente care se ridica in contra lui Traian Basescu daca domnul Patapievici a ajuns la disperarea de a incerca sa-i discrediteze pe adversarii sai prin aceasta metoda necinstita.
Astfel, caracterul lui Patapievici se reliefeaza fara sa fie nevoie de explicatii ajutatoare de genul celor produse de domnia sa in textul evezist.

PS : Domnule Patapievici, in caz ca nu ati avut inca ocazia sa deschideti un manual de logica, iata cum functioneaza aceasta eroare de rationament, cunoscuta sub denumirea de „argument ad hominem” sau atac la adresa persoanei:

Badea, Gadea si Ciuvica spun ca Traian Basescu este rau.

Exista ceva criticabil la adresa persoanelor Badea, Gadea si Ciuvica.

Prin urmare, Traian Basescu este bun.

Pentru o si mai mare relevanta, in cazul de fata puteti inlocui numele presedintelui cu numele ministrului turismului, Elena Udrea.

Read Full Post »

Older Posts »