Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Liiceanu’

La indrumarea lui Lilick, am citit in Cotidianul un articol de-a dreptul innebunitor pe care nu stiu cum l-am ratat! Anul trecut, intelectualii oranj „s-au solidarizat” si au organizat o sindrofie la Intercontinental unde s-au vaitat de campaniile de presa ale celor 3 D, cum spun dansii – adica denigrare, demonizare si demolare.

Sunt usor amuzata si ingrozita! Ma amuza lipsa de tact, de intuitie, de logica, de control. Si acea scapare freudiana a domnului Tismaneanu, care spune ca nu mai vrea sa fie „demonizat” prin eticheta  „intelectualul lui Basescu”. Asadar, intelectualul lui Basescu = demonizare. Dansul confera o conotatie malefica acestei constructii, nu eu! Ma ingrozesc in schimb impertinenta, minciuna, vaicareala, ticalosenia, si, de ce nu, reaua-vointa a acestor oameni. Patapievici ne reprosa noua tocmai ceea ce a incercat el, dar nu i-a iesit – suprapunerea unui stigmat peste un argument de obiecţie. Iar argumentul este făcut raţional tocmai ca stigmatul să pară credibil.

De ce continui sa ma infiorez? Pentru ca as vrea sa vad repere in aceasta societate, sa vad un spirit critic viguros, nu straveziu si influentabil ca al domnului Plesu, nu prefacut ca al domnului Patapievici, nu inexistent ca al domnului Tismaneanu.

In urma acestei sindrofii, inteleg ca domnii mai sus mentionati au ajuns la un asemenea stadiu de disperare, incat s-au decis sa faca un brainstorming pentru a intelege „care sunt mecanismele”. Aroganta dansilor pare infinita si este sugerata de insasi denumirea intalnirii -” Cultură, politică şi mass-media: Campania împotriva intelectualilor în viaţa publică românească”. In primul rand, critica nu este adusa impotriva intelectualilor, acesta din urma fiind un termen generic care nu defineste strict grupul de la Neptun si distinsii lor prieteni. In al doilea rand, numai din infumurare ar putea crede acesti domni ca detin monopolul asupra termenului. Nu exista nici o campanie impotriva intelectualilor in general, exista critica impotriva unor persoane, intelectuali si neintelectuali. Exista critica unor mentalitati, unor luari de pozitie, unor situatii de fapt. In al doilea rand, motivul pentru care dansii sunt singurii intelectuali vizibili din viata publica este ca au reusit sa se impuna unul pe celalalt, sa-si imparta autoritatea intre dansii, fiind de asemenea investiti cu aceasta autoritate exagerata de catre Traian Basescu, adica au devenit mici guru locali, in fata carora multimea mediocra trebuie sa se prosterneze. Orice critica este din start imposibila, caci ei singuri detin cheile intelectualitatii si nu mai vor sa le dea nimanui. Au creat un cerc inchis al intelectualitatii, la care nimeni nu are acces daca nu trece mai intai prin etapele purificatoare de initiere, care incep, se pare, la ICR. Astfel reusesc sa-si asigure continuitatea prin progeniturile ICRului, de tipul lui Cristian Neagoe, care poarta de asemenea stigmatul emisiunii Siteza Zilei.

„Armele” la care au ajuns sa recurga acesti intelectuali oranj nu mai pot uimi pe nimeni. Prin editorialul de acum doua zile, Patapievici a incercat sa intoarca criticile impotriva tuturor. Exploatand o idee a lui Popper de acum 15 ani (si denaturandu-i sensul), a incercat sa demonstreze ca mogulii de televiziune nu sunt doar inamicii lui Basescu, ci sunt inamicii tuturor, inclusiv ai copiilor nostri.

Singura opozitie care mai exista acum este aceea a unei parti a presei. Ceea ce vor portocaliii e sa ii inchida gura. Este simplu si evident, si nici o sindrofie nu poate ascunde asta.  Revolta e sincera, viscerala, necumparata pentru ca se ofera singura (sunt mii de oameni care ar vorbi gratuit despre defectele lui Traian Basescu), incepe sa devina o forta, incepe sa zgaltaie turnul de carti de joc din varful careia tuna si fulgera intelectualii lui Basescu. Pana deunazi, acea parte a presei care i se opune lui Traian Basescu era ridiculizata de cate un intelectual portocaliu (niciodata de toti simultan), era dicreditata si demonizata exact cum se simte Patapievici acum. Intre timp, armata de pedelei a inceput sa se subtieze, cititorii editorialelor acestor distinsi domni au inceput sa simta subrezenia argumentelor, iar dansii au inceput sa stranga randurile, eroic, in jurul lui Traian Basescu.

Reclame

Read Full Post »

bananaTitlul este sugerat de fratele meu, cercetator emigrat in Franta. M-am decis sa postez despre minunatia asta pentru ca tine de un „areal” care ma intereseaza mai mult sau mai putin.  Pe siteul ASE tocmai s-a publicat un raport cu indicatorii de performanta ai cercetarii stiintifice pe 2008. Am discutat cu fratele meu si iata ce a iesit:

Unii  indicatori par jenant de mici, chiar si pentru cineva care nu este in tema cu performantele considerate acceptabile. La partea de publicatii internationale (indexate ISI si/sau BDI); la fel la proiecte internationale, e tipator: 0.3/100 cadre didactice, adica 3 proiecte la mia de cadre didactice;  probabil ca, aproape toata universitatea, doar in 3 proiecte internationale participa.

10.64 articole BDI/100 cadre didactice. Fratele meu care este implicat activ in cercetare imi spune ca in Vest norma e cam de 2-3 articole BDI / an, pentru UN cadru didactic/cercetator.  Mai mult, la partea cu ISI procentul aparent mai mare se explica prin aceea ca mai nou, din motive politice, exista si destule reviste romanesti cotate ISI, in ciuda unui factor de impact (~ nr. de citari ale articolelor) ridicol de mic.1.24 factor de impact la 100 de cercetatori pe mai multi ani e ridicol, dar asta e realitatea.

Lipsa lor de rusine in publicarea indicatorilor se explica prin:

1.  multi oricum nu stiu ce reprezinta indicii acestia si oricum nu inteleg nimic, sunt doar epatati de denumirile pompoase;

2.  in peisajul romanesc, statistica asta nu e chiar cea mai proasta… calitatea stiintifica a invatamantului romanesc a fost, este si probabil va ramane penibila, data fiind politica oficiala conform careia Romania are nevoie de tinichigii si de sudori, iar „filozofii” nu au decat sa plece sau sa ramana plecati, daca au facut-o deja.

Asa ca in curand, Romania va avea din nou un acronim de 3 litere pt numele oficial (RBR in loc de RSR, unde B vine de la Bananiera).

PS: Odata cu insusirea noii denumiri, propun sa se inlocuiasca stema Romaniei cu banana din imagine.

Read Full Post »

fine_intellectTocmai ce urmaresc emisiunea Ora de foc de aseara, cu Gabriel Liiceanu si Emil Hurezeanu. Ma intereseaza in principal ce are de spus Liiceanu in ipostaza sa de „martor” la ultima isprava a presedintelui Romaniei, cea care a rezultat in sentinta celebra „Scoala scoate tampiti!”. Impreuna cu domnul Liiceanu, gratie presei pe care tocmai de indiscretie o acuza (cel putine din cate am inteles eu), am fost si noi martori la acea discutie „priviata” intre Liiceanu si Basescu dintre usa de la intrare a targului de carte si standul Humanitas. Din punctul de vedere al domnului Liiceanu, s-a pus prea mult accent pe aceasta declaratie neimportanta a presedintelui, pret de 5 zile chiar (de duminica pana joi, daca nu ma insel chiar acestea au fost cuvintele domnului Liiceanu) si prea putin pe insasi evenimentul care i-a reunit pe cei doi, lansarea de carte! Hurezeanu insista ca premisa suprema este dorinta de senzational a publicului majoritar, care justifica insistenta presei. Eu, care nu sunt nici jurnalist nici filozof, privesc altfel lucrurile. A-l surprinde pe presedintele unei tari ca spune „scoala scoate tampiti” mai ales intr-un context privat (si pe fondul unor declaratii anterioare vis a vis de destinul tinichigiilor) este extrem, extrem de grav, iar intr-o tara occidentala presedintele ar fi fost linsat de presa si intamplarea aceasta ar fi devenit un precedent invocat probabil de fiecare data in care respectivul presedinte greseste in fata populatiei cu o singura virgulita! Am spus mai ales intr-un context privat pentru ca asta inseamna ca presedintele nu este in stare sa-si asume public adevaretele pareri pe care le are, adica una spune si alta crede. Sa nu uitam ca este vorba despre un subiect delicat, acela al educatiei, la adresa caruia (la fel ca in cazul sanatatii de altfel) presedintele nu isi poate permite sa arunce fraze la impulsul momentului, si sa le retracteze ulterior oferind presei gogosi si mai mari. Iar presedintele exact asta a facut in sedinta de guvern in care s-a apucat sa dea lectii despre invatamant ministrului educatiei, si apoi la poarta Bookfestului unde s-a pronuntat asupra educatiei intr-o discutie cu un filozof. Acesta din urma fiind mult prea intelegator in fata ineptiei spusa de presedinte si care il viza din plin.

Deci nu este vorba de o foame exacerbata de senzational a publicului romanesc, cum sugereaza Hurezeanu, pentru ca exista presa de toate facturile care poate satisface citirori de toate facturile.  Nu este vorba nici de o falsa importanta acordata unei fraze fara impact real si insemnatate, cum sugereaza Liiceanu. Este vorba despre o insulta de cea mai joasa speta adusa intregii societati romanesti. Eu nu am auzit de niciun alt presedinte de stat care sa insulte in asemnea hal un constituent primordial al oricarei societati a secolului XXI, care aspira catre progres. Un asemenea comportament, mai ales in privat cum am spus, denota ori dispretul profund al presedintelui fara de societatea pe care o conduce, ori o inconstienta si o iresponsaiblitate fara margini a acestuia. In oricare dintre cazuri, o astfel de persoana nu are ce cauta in politica, si cu atat mai putin la sefia unui stat. M-am uitat cu oroare la primul sfert de ora din emisiunea de la Realitatea TV, Ora de foc. Liiceanu a ratat o ocazie perfecta de a-si reface imaginea ciuntita de acele 30 de secunde cu presedinele la Bookfest, 30 de secunde in care ar fi putut sa-i explice lui Basescu ca isi face un mare rau siesi si tuturor romanilor, cu studii superioare sau nu, prin afirmatiile sale.

Nici nu mai urmaresc restul emisiunii, dupa primul sfert de ora am inchis linkul catre site-ul Orei de Foc. Nu il mai pot urmari pe domnul Liiceanu cum incearca sa ne explice despre cai verzi pe pereti! Cata rea-vointa mascata de o falsa buna-cuviinta. Ma intreb daca domnul Liiceanu si-a blocat pur si simplu simturile pentru a putea discuta despre aceste lucruri cu atata dezinvoltura.

PS: Ma intreb ce parere are domnul Basescu de meseriile la mare cautare in comunism dar pe cale de disparitie in secolul XXI: ceasornicar, croitor, cizmar, etc. In aceeasi nota progresista, astept sa-i sugereze doamnei Andronescu infiintarea unor scoli profesionale de olarit.

Read Full Post »

Motto: Nihil sine Bazeus. Nici macar Targul de Carte si sedintele de Guvern.


Daca si presedintele si unul dintre cei mai de marca intelectuali ai Romaniei sunt gata sa admita (cu un fatalism asumat cel putin de primul) esecul total al invatamantului romanesc, inseamna oare ca am ajuns la capatul franghiei?

Basescu bineinteles ca s-a exprimat prost. El probabil a vrut sa propuna ca solutie un model similar celui american, unde accentul in invatamant cade pe formarea de specialisti intr-un domeniu, si nu de oameni care stiu cate putin din toate, dar nu exceleaza in nimic („filozofi” de duzina). Bineinteles ca a spus o prostie de care si-a dat si el seama ulterior, spunand cand s-a intalnit cu Liiceanu „am spus gresit, am gresit etc”. Reactia unui Liiceanu uimit a fost „de ce???”. Pentru ca si presedintele insusi si-a dat seama ce ineptie a spus, Liiceanu probabil dintr-un reflex de „ospatar” ne apare uluit.

Acum cateva luni mi-a fost dat sa aud doua discursuri prezidentiale despre educatie si cercetare; cateva parti din ele se regasesc in filmuletul de mai jos. Unul, al lui Sarkozy, a ingrozit intreaga comunitate stiitifica prin imperinenta sa.  Celalalt, al lui Obama, a entuziasmat intreaga lume prin consideratia dovedita si reformele propuse. Cel al lui Basescu insa nu se deosebeste de sirul lung de reprosuri pe care presedintele le-a adus de-a lungul timpului diverselor insitutii ale statului, cand era cazul sa mai starneasca opinia publica sau doar sa atraga atentia. Sarkozy propusese o reforma cu iz sovietic a invatamantului, unde fonduri se ofera numai in schimbul unor rezultate cu aplicabilitate imediata, descurajand astfel cercetarea fundamentala printre altele. Basescu nu propune nimic. El doar desfiinteza ceea ce este, fara sa puna nimic in loc, propovaduind un fel de nihilism complet inoportun.


Read Full Post »