Noi suntem urmasii Romei
Cand am gasit aceasta poza, m-a izbit modul in care a surprins esenta pura a romanismului. Nu stiu cine sunt personajele din poza, insa mi se pare perfecta astfel ca am dezbatut pe seama ei cu mai multe persoane! Pana la cel mai mic detaliu, de la privirea pierduta de „rupt de tuica” a tatalui, la fi`su care face spagatul intr-o poza de familie, disperat sa arate si el ce poate, femeia cu privirea de mahalagioaica arhetipala pe care probabil o cheama Nutzi. Covorul gen patura de armata, bibeloul cu un cal, infloriturile din tavan, geaca de manelist a fiului, esarfa bleu din imitatie de matase, POZA aceasta este edificatoare pentru ceea ce inseamna Romania. ar trebui sa existe pe copertele tuturor revistelor straine, in locul pozelor cu rromi.
Sa continuam cu detaliile revelatoare: casetofonul pus sus pe biblioteca, ca geamantanele, folosit la fel de rar ca ele, haina de blana a doamnei si caciula domnului (sa se vada ca „avem cu ce”). As merge mai departe cu imaginatia si as paria ca Dacia lor (model 1978, fireste) e o adevarata expozitie de icoane cu Maica Domnului si Pruncul, inramate in plastic transparent roz si raspandite printre puisori agatati cu ventuze pe parbriz. La oglinda retrovizoare se balangane un CD, care, zic ei, protejeaza de radar, iar in spate, la haion, isi misca ritmic capul un catel de plus, „signature model” pentru Daciile patriei.
Baie fac duminica, dupa Stirile de la ora 5, iar ultima data cand au cumparat pasta de dinti presedinte era Ion Iliescu.
Mama, fosta tesatoare la Apaca, obisnuia sa viseze discret la Petre Roman acum 19 ani. Azi noul ei zeu e DDD si noua ei preocupare: sa o gaseasca pe Elodia.
Tatal a lucrat la uzinele IMGB si, la privatizarea societatii, a acceptat 12 salarii compensatorii pentru a le bea apoi sistematic pana la ultimul leu. Azi, paznic de noapte la un depozit de servetele si hartie igienica, isi divide interesul si veniturile intre coniacul Unirea si votca la pet, amagindu-se astfel ca exista variatie in viata lui.
Baiatul lucreaza paznic la mall, admira cu jind toate pitipoancele de 14-16 ani in fuste (mult prea) mini, iesite la agatat. Viseaza ca intr-o buna zi una dintre fitoasele acelea epilate si bronzate la salon va fi a lui, macar pentru o noapte. Strange asiduu bani, la fiecare salariu, pentru a-si cumpara adidasi marca Adidas (5 milioane, cam cat salariul lui pe o luna) si trening PUMA, cum a vazut el ca au baietii smecheri cand vin duminica seara la film. Este, pentru el, culmea elegantei si rafinamentului, viseaza cu ardoare sa intre sub umbrela linistitoare si uniformizanta a marilor „branduri”, sa-si etaleze nou-dobanditul statut social si aderenta (entuziasta) la noua religie, consumul. El insa nu-si bate capul cu asemenea reflectii si, scuipand scarbit o samanta prin coltul gurii, isi muta greutatea de pe un picior pe altul, asteptand sictirit pauza de tigara.
Cand sunt alegeri, bineinteles ca intreaga familie se va grabi sa voteze. Tatal va vota sincer cu PDL, cu Videanu pentru ca a asfaltat Bucurestiul, lasa ca stie el mai bine decat ceilalti cate a facut, doar el circula mult prin Bucuresti. Mama va vota cu PDL-ul pentru ca asa voteaza si barba-su. Amandoi cred sincer ca Basescu ar fi facut mult bine Romaniei, „dar nu a fost lasat”. Fiul va vota cu Becali, care este de asemenea idealul sau in viata.
Adevarul trist e ca majoritatea celor care pot crede cu sinceritate in balciul politic din Romania sunt acesti oameni. Miza pe ei se pune, ei sunt cei 20% care conteaza, ei sunt cei carora cu cat le este mai ingradita libertatea de alegere, cu atat mai mult vor dori sa uzeze de libertati cvasi-inexistente.
Politicienii nu trebuie sa convinga o tara intreaga sa-i voteze. Trebuie doar sa-i convinga pe unii ca nu au pentru ce vota, si pe ceilalti ca este esential sa isi exercite acest drept constitutional, ca votul reprezinta o activitate independenta de orice alta preocupare umana, ca nu are nimic de-a face cu politica, ci cu o responsabilitate si o demnitate umana. Politicienii trebuie sa convinga ca nu trebuie sa se abtina de la vot sau sa se gandeasca de doua ori cei care nu sunt informati, sau cei care cad usor prada influentei din partea unei autoritati oarecare.
Read Full Post »