Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘alegeri’

„Sunteţi împreună cu Guvernul dumneavoastră ca un mecanic de locomotivă beat… nu luaţi în nume de rău… beat de euforie! Beat de euforia reformei! Vă închipuiţi că după 20 de ani România beneficiază în fine de reformele lui Boc, că după 20 de ani reformaţi statul, şi chefuiţi domnule prim-ministru împreună cu miniştrii dumneavoastră în locomotivă! Faceţi adevărate orgii, vă fugăriţi între dumneavoastră, o fugăriţi pe doamna Andronescu s-o aruncaţi pe geam, o ţine domnul Geoană de picioare, încercaţi să vă aruncaţi unii pe alţii”

Crin Antonescu pare sa-si fi revenit. A demonstrat acest lucru astazi, prin critica usturatoare si insufletita la adresa actualului guvern, si implicit a lui Traian Basescu.  I s-a reprosat pana acum ca nu este destul de dinamic si ferm in pozitia sa (inclusiv eu am comentat asupra acestui lucru), sau ca nu este suficient de „al nostru” si nu trezeste simpatii populare. Calmul sau specific, atat de strain de irascibilitatea basesciana, si judecata cumpanita, l-au facut sa para glacial pentru unii, rezonabil pentru altii. In orice caz,  catastrofa guvernul Basescuboc pare sa-si duca ultimele clipe de agonie, iar oamenii resimt din ce in ce mai puternic nevoia de a ii contrapune ceva.

Astazi parca totul a mers bine pentru Crin Antonescu, iar discursul sau binevenit l-a spulberat pe Boc, si el tot absolvent de filosofie, pentru care, insa, retorica – dincolo de cea comunista, in care „excelase” ca student, pare sa fi ramas o disciplina obscura. Tenativele de sarcasm ale domnului Boc au esuat in reprosuri de care s-a plictisit toata lumea. Blestemul „grelei mosteniri” l-a transformat pe domnul prim-ministru intr-o zbarnaitoare stricata, agitata isteric de un presedinte din ce in ce mai deznadajduit.

Gestica, mimica, tonul domnului Antonescu s-au potrivit de minune, iar imaginea cu  guvernantii care se fugaresc reciproc a ilustrat foarte bine haosul total care musteste in coalitia de guvernare, blagoslovita de presedintele Traian Basescu. Abia astept sa vad mai mult!

Read Full Post »

Update: Cred si sper ca domnul Patapievici a atins apogeul deraierii dumnealui. Articolul de astazi este de departe cea mai mare nazdravanie pe care am citit-o vreodata.  A reusit sa-l intreaca pe domnul Cartarescu!

In ultima perioada, domnul Patapievici isi asuma, alternativ, 2 personalitati – aceea de comandant al plutonului de executie (morala) a neamului, precum si aceea de instanta morala suprema a neamului. Din aceste doua ipostaze, demnitarul redacteaza succesiv editoriale pentru EVZ. In aceasta saptamana, domnul Patapievici este instanta morala suprema si dilema dumisale suna asa: Este Traian Băsescu un scelerat?. Intrebarea poate fi pusa, in cel mai bun caz, de un individ care traieste de 20 de ani intr-o profunda negatie.

Ca model pentru intretinerea acestei dileme (care, intre noi fie vorba, nu este o dilema reala – domnul Patapievici isi raspunde singur in subtitlu – Singurul cetăţean român căruia i se refuză prezumţia de nevinovăţie şi pentru care funcţionează în mod sistematic prezumţia de criminalitate este şeful statului), editorialistul propune contextul festivalului George Enescu, unde ministrul Culturii a emis cateva balbe, dintre care singura memorabila este despre Traian Basescu, primita de altfel cu huiduieli de publicul meloman. Evident ca, in viziunea domnului Patapievici, blamabil este publicul care a indraznit sa reactioneze negativ (aici filozoful are o recadere in personalitatea comandantului de pluton),  sa fie necioplit si golanesc (!!!), iar nu domnul Paleologu a caruit romgleza probabil a stupefiat muzicianul pe care tocmai il decora din partea lui Traian Basescu.

Domnul Patapievici continua vehement pe aceeasi linie, impartind populatia Romaniei in agreabili si neagreabili, in functie de sentimentele noastre vis a vis de Basescu. Scriitorul isi pune dubitativ intrebarea  – Oare am innebunit cu totii? urmata, desigur, de o rectificare tot printr-o intrebare – dansul nu a innebunit pentru ca intelege ce se intampla, atunci Cine a innebunit?

(Pentru a adauga un plus de umor, aceste intrebari retorice ale domnului Patapievici imi amintesc de intrebarile eului liric arghezian in Duhovniceasca –  Cine umbla fara lumina,
Fara luna, fara lumanare
Si s-a lovit de plopii din gradina?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas,
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Raspunde!
De unde vii si ai intrat pe unde?
, tehnica aceasta fiind desfiintata foarte interesant de Eugen Ionescu in NU :))

Concluzia, deloc innoitoare, cum ca actualul presedinte e detestat pe nedrept este  accentuata (prin maniera deja celebra a domnului Patapievici de a limita notiunile la sensurile proprii si de a le largi sfera semantica atat cat pofteste in functie de capriciul dumnealui) de incompleta delimitare a cuvintelor „scelerat” si „fapta gravisima”. Astfel, conform unui rationament naucitor, daca Traian Basescu nu se face vinovat de crima sau viol, este huiduit pe nedrept.  Precum domnul Cartarescu, demnitarul editorialist ii recunoaste totusi presedintelui cateva defecte neglijabile – poate inabil, in unele situatii inadecvat, a ratat niste ocazii, s.a. m.d.

Foarte previzibil, Patapievici aplica imediat „masura Udrea” si semnaleaza ca se cauta cu indarjire incadrarea penala a presedintelui. Astfel, problema este ca lui Traian Basescu nu i s-a acordat prezumtia de nevinovatie. La fel ca in cazul distinsei avocate, mecanismul juridic il eludeaza complet pe domnul director al ICR.  Pentru a exista prezumtia de nevinovatie, trebuie intai sa existe suspiciunea comiterii unei infractiuni. Ori suspiciunile s-au adunat de-a lungul a 5 ani, iar noi nu avem autoritatea sa-l anchetam pe presedinte. Intr-adevar, ce frustrare!

Paradoxul patapievician este nul pentru ca el de fapt  nu exista. Stim foarte bine de ce il repudiem pe Traian Basescu, ceea ce ne lipseste este un tablou complet al ilegalitatilor pe care le-a comis, ori acesta nu poate fi construit decat in cazul unei anchete obiective a activitatilor sale, ceea ce nu se va intampla vreodata.

Exact ca in scheciul despre elevul care a invatat o singura lectie la biologie si incearca sa lege orice de aceasta, Patapievici inchide cercul si concluzioneaza socratic ca doar ura ne poate determina sa-l consideram scelerat pe Traian Basescu (iar castravetele face parte din familia curcubitaceelor si contine 90% apa). Diletantismul in ale psihologiei ii compromite si mai tare scriitura, doar pentru ca domnul Patapievici sa se anuleze total in ultimele doua paragrafe despre uneltirea, demna de benzile desenate, a televiziunilor si mogulilor impotriva poporului. Iata cum totul capata sens, castravetele este raspunsul tuturor intrebarilor si mogulii sunt motivul pentru care numele presedintelui a fost huiduit la festivalul Enescu!

Read Full Post »

In ultima vreme, atentia noastra a oscilat intre Udrea, Basescu, Vanghelie si salariile bugetarilor, iar Crin Antonescu nu a reusit sa ne suscite prea mult interesul. S-a concluzionat mai pe la toate talk-showurile ca singura sansa a contracandidatilor lui Basescu este sa se pozitioneze clar anti-Basescu, sa fie nonBasescu,  fiindca nici unul dintre prezidentiabili nu reprezinta un ideal in sine. Cum noi nu stim ce vrem de fapt,  dar stim ce nu mai vrem, lucrurile par relativ simple:  Sorin Oprescu este clona lui Basescu, Geoana inseamna totusi PSDul care guverneaza momentan cu PDL, Vadim inseamna sfarsitul lumii, deci ar ramane Crin Antonescu, singurul cu potentialul de a fi nonBasescu.

In mod natural, Crin Antonescu ar trebui sa speculeze acest atu pana ajunge in turul doi cu altcineva decat Basescu, insa astazi, provocat de Hurezeanu, s-a grabit si a incercat sa impuste doi iepuri dintr-o lovitura: Unul (Basescu) e doar neam-prost, celălalt (Geoana) doar caraghios, ne spune candidatul PNL, rezolvandu-i astfel pe amandoi. Problema este ca inamicul numarul 1 al lui domnului Antonescu in acest moment nu este Geoana, ci Basescu.

Pana nu devine in mod cert optiunea anti-Basescu, domnul Antonescu ar trebui totusi sa aiba comentarii critice unidirectionate, pentru ca, din pacate, nu va fi votat daca se pozitioneaza impotriva tuturor. Pozitia aceasta este deja monopolizata de Basescu.

PS: Cred ca in aceasta chestiune trebuie stabilite obiective cumva din aproape in aproape, incercand sa elimini amenintarea imediata. Mai tin minte ca in Statele Unite, (desi nu am urmarit foarte indeaproape campaniile electorale si dezbaterile televizate din campanii, mi-au ramas totusi cateva idei) pretendentii la sefia statului erau mult mai rigurosi in criticile pe care le aduceau contracandidatilor, si niciodata nu se critica persoana. La noi se arunca o sumedenie de calificative de la stanga la dreapta si invers, insa efectul real este mult mai slab decat cel scontat.

Read Full Post »

Ieri si azi, intelectualii evezisti si-au expus punctele de vedere vis a vis de problema Moldova. Patapievici a vrut sa fie cerebral si penetrant.  Cartarescu, asa cum ne-a obisnuit, se situeaza oarecum emotional fata de subiect. Fraza cu care se deschide articolul parca e despre Romania: Cea mai săracă ţară din Europa şi-a dat şi la aceste alegeri aproape jumătate din voturi monştrilor care-au nenorocit-o de când se ştie. Ce masochism ciudat! Mai departe Cartarescu se tot minuneaza la cum o fi posibil sa se mai intample ce se intampla: Oare atât de imbecilizate şi de sinucigaşe pot fi mai departe aceste victime ale lui Stalin şi-ale imperiului rus? Buna intrebare. Pentru o secunda am avut in minte o imagine cu Romania intr-o ipostaza din aceea ca in desenele animate cu Tom si Jerry, cand soricelul il prosteste in asa hal pe Tom incat acesta se imagineaza drept un magar care poarta la gat insemnul JACKASS.

Read Full Post »

Motto:  Vreau sa-mi iubesc tara. Cum procedez?

H.R P. ne preda astazi o lectie despre patriotism. Domnul Patapievici in esenta ne reproseaza ca nu stim sa fim patrioti. El ne spune ca in loc sa vorbim, ar trebui sa facem ceva.  De asemenea, el ne acuza pe noi toti (cetateni si autoritati) ca, atunci cand apele sunt calme, trambitam despre patriotism si, atunci cand exista probleme reale, ne facem ca ploua, adica nu luam atitudine.

Domnul Patapievici vorbeste apoi despre fracturi in constiinta noastra nationala, cel mai bine oglindite in problema Moldovei.  Eu as spune ca ar fi mai bine sa privim in ograda noastra (restransa) pentru a cauta acele fracturi. In realitate, se reflecta aceste fracturi in problema Moldovei pentru ca nu suntem in stare sa ne supunem unei introspectii veritabile.  Trebuie sa existe aceste tensiuni cu Moldova pentru a ne intreba pe noi insine ce inseamna patriotismul?  A fost vreodata „cultivat” si intretinut acest patriotism? Sa fie doar iubirea neconditionata a patriei? Ce anume din jurul nostru ar trebui sa ne inspire aceasta „iubire de tara”?  Resursele fie jecmanite, fie nevalorificate, fie prost gestionate? Guvernarea incapabila? Politicienii hoti? „Valorile” umane promovate? Sistemul de invatamant care ingroapa practic orice initiativa reala? Cercetarea care ne face de ras in Occident? Bataia de joc continua si dispertul fata de tot ce e inseamna valoare? Prosteala din ICR? Tensiunea permanenta sesizabila de cum ai trecut granita in Romania? Mizeria, lipsa infrastructurii, jafurile, dispertul, nesimtirea? Intr-o confruntare directa cu un vestic, cum as putea eu sa-mi „apar” tara? Sa-i povestesc despre Dracula, Bratieni, Nichita Stanescu, Hagi si Nadia Comaneci? Sa fie hazardul cartea pe care ar trebui sa o joc? Aceste persoane reprezinta niste culmi singulare in istoria noastra. Faptul ca avem munte, mare, deal si campie nu este meritul direct al romanilor. Incep sa regret ca nu ne-am lasat cuceriti de turci, poate ar fi aratat si plajele noastre ca acelea din Turcia, poate am fi avut macar turism.

Spuneti-ne, domnule Patapievici, cum sa ne iubim tara intr-un mod demn si veritabil. Vreau sa iubesc ceva, dar nu vad ce as putea iubi.

PS: De ce nu sesizeaza oare domnul Patapievici adevarata problema, si anume lipsa unei constiinte nationale a romanilor (constiinta care ar include in mod firesc si patriotismul).  Aceasta lipsa se poate observa si in evenimentele banale, nu doar in acelea exceptionale cum este acum cazul Moldovei. In primul rand este vorba despre constiinta unor necesitati comune, unor minime conditii indispensabile unui trai decent.  Romanul nu intelege ca atunci cand altul este calcat de masina si justitia nu isi face treaba, acelasi lucru i se poate intampla si lui. Noi ne bucuram cand ce i s-a intamplat vecinului nu ni s-a intamplat noua.  Apoi este vorba despre idealuri coumne. Spre exemplu destinul americanilor, popor marcat de dorinta de a excela, lipsa unei culturi fiind compensata prin eficienta. Li se pot imputa multe, insa nu lipsa tenacitatii.  Noi ne aparam saracia si nevoile si neamul…ce-a mai ramas din el. Cred ca e timpul sa jucam in ofensiva.

Read Full Post »

Antena 3: „Urnele s-au închis în Republica Moldova. Opoziţia a câştigat alegerile, potrivit primelor rezultate

EVZ: „Comuniştii au câştigat alegerile în Moldova

Read Full Post »