Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘PNL’

Iata ca revin pe blog dupa o pauza lunga si binevenita. Am vrut sa revin cu mai multe ocazii, insa de fiecare data mi se parea ori ca s-au intamplat prea multe lucruri si nu le pot sintetiza pe toate intr-un singur post, ori ca se intampla incontinuu acelasi lucru si nu mai are rost sa scriu despre el. Am incercat de mai multe ori sa ma motivez cu elucubratiile unor autori pe care i-am comentat adesea, insa nu prea mai rezist psihic pana la capatul acestor articole, intr-atat mi se par de absurde si nocive.

Patapievici, pe care nu il mai citisem de o luna, dintr-un soi de donquijotism exasperant, continua rafuiala dumisale cu presa, fiind mai nou si primul psihiatru al natiei, dupa modelul Basescu – primul virusolog national. Astfel aflu cu stupoare ca, in conformitate cu diagnosticul patapixician,  sunt o depresiva paranoica, curat-murdar, si una si cealalta, simultan. Lasand la o parte faptul ca, dupa demni de spanzurat, Patapievici ne face si bolnavi mintal, constant amuzata ca megalomania si mania persecutiei (ambele fiind fatete ale paranoiei) nu ii sunt de loc straine domnului Patapievici. Bine ascuns sub umbrela ocrotitoare a identificarii cu audienta, acesta imagineaza o distopie mai sinistra decat ar fi putut gandi insusi Orwell, in care o mana de realizatori tv dreseaza si subjuga un popor intreg, reducandu-l intelectual la un nivel subuman, si inducandu-i, conform expertizei psihiatrice patapixiciene,  o depresie agresiva.  Filozoful-doctor nu ezita sa profite de actualitatea gripei porcine si ne dumireste cum sistemul nostru imunitar este compromis de acest virus propagat de o mana de realizatori tv nerusinati, virus care ne umple de ura si ne face sa ne dorim  moartea. Lasand la o parte monumentala absurditate a textului,  macabra viziune filozofico-polititica a editorialistului, despre un final in care ne sinucidem sau ne omoram intre noi covarsiti de ura si de virusul televiziunilor, reuseste sa depaseasca in incrancenare chiar si perspectivele funeste intrezarite de amicul Cartarescu. Cand eram mica, Vadim Tudor ameninta ca, atunci cand va ajunge presedinte, va spanzura toti tradatorii patriei de turla Bisericii Negre. Aceasta imagine mi-a ramas tocmai din cauza violentei si smintelii ei. Cred ca Patapievici a reusit sa-l depaseasca pe Vadim atat in violenta, cat si in sminteala.

Fire dubitativa, Cartarescu nu se dezice, iar in editorialul de saptamana aceasta il gasim contrariat de problemele curente ale tarii. Prins intre un Basescu pe care l-a iubit si un Parlament pe care nu il poate respinge, scriitorul indreapta, ca de obicei, dilema catre neant, intrebandu-se retoric unde o fi iesirea din criza? Distantandu-se din ce in ce mai ferm de colegii sai de la Humanitas,  Cartarescu e usor hazliu si adopta tabuul „intelectuali basescieni”, incercand sa se plaseze astfel cumva in afara cercului lor. Din pacate, apropierea sa de PNL e mult prea tarzie iar dansul, lipsit de credibilitate. Nu te poti sinucide sistematic timp de cativa ani buni, sperand ca apoi sa renasti precum pasarea Phoenix din propria cenusa. Iar noi nu suntem cu totii amnezici, unii dintre noi isi amintesc foarte bine.

De remarcat articolul Alinei Mungiu-Pippidi, De ce premiul Hertei Muller nu e si al nostru. Nici Eugen Ionescu nu e al nostru. Nici Brancusi nu e al nostru. Nici studentii aceia de la facultatile de top din Vest nu sunt ai nostri. Al nostru e un lucru la care noi am contribuit direct. A ne mandri cu suferintele cuiva pe teritorul Romaniei e cel putin absurd. Contributia la care ma refer trebuie sa fie pozitiva, altfel, nu-i asa, nu te poti mandri cu ea.

Reclame

Read Full Post »

„Sunteţi împreună cu Guvernul dumneavoastră ca un mecanic de locomotivă beat… nu luaţi în nume de rău… beat de euforie! Beat de euforia reformei! Vă închipuiţi că după 20 de ani România beneficiază în fine de reformele lui Boc, că după 20 de ani reformaţi statul, şi chefuiţi domnule prim-ministru împreună cu miniştrii dumneavoastră în locomotivă! Faceţi adevărate orgii, vă fugăriţi între dumneavoastră, o fugăriţi pe doamna Andronescu s-o aruncaţi pe geam, o ţine domnul Geoană de picioare, încercaţi să vă aruncaţi unii pe alţii”

Crin Antonescu pare sa-si fi revenit. A demonstrat acest lucru astazi, prin critica usturatoare si insufletita la adresa actualului guvern, si implicit a lui Traian Basescu.  I s-a reprosat pana acum ca nu este destul de dinamic si ferm in pozitia sa (inclusiv eu am comentat asupra acestui lucru), sau ca nu este suficient de „al nostru” si nu trezeste simpatii populare. Calmul sau specific, atat de strain de irascibilitatea basesciana, si judecata cumpanita, l-au facut sa para glacial pentru unii, rezonabil pentru altii. In orice caz,  catastrofa guvernul Basescuboc pare sa-si duca ultimele clipe de agonie, iar oamenii resimt din ce in ce mai puternic nevoia de a ii contrapune ceva.

Astazi parca totul a mers bine pentru Crin Antonescu, iar discursul sau binevenit l-a spulberat pe Boc, si el tot absolvent de filosofie, pentru care, insa, retorica – dincolo de cea comunista, in care „excelase” ca student, pare sa fi ramas o disciplina obscura. Tenativele de sarcasm ale domnului Boc au esuat in reprosuri de care s-a plictisit toata lumea. Blestemul „grelei mosteniri” l-a transformat pe domnul prim-ministru intr-o zbarnaitoare stricata, agitata isteric de un presedinte din ce in ce mai deznadajduit.

Gestica, mimica, tonul domnului Antonescu s-au potrivit de minune, iar imaginea cu  guvernantii care se fugaresc reciproc a ilustrat foarte bine haosul total care musteste in coalitia de guvernare, blagoslovita de presedintele Traian Basescu. Abia astept sa vad mai mult!

Read Full Post »

In strainatate daca un lider politic calca stramb, este imediat taxat de societatea civila. Exista o reactie imediata a sindicatelor, a poporului in multe cazuri. La noi oamenii care ies in strada sunt flituiti iar liderii sindicali sunt probabil cumparati politic. Exista un echilibru in occident si mai exista ceva: o constiinta nationala care ar trebui sa ne invete ca daca se creaza un precedent care-i afecteaza pe altii, mai tarziu s-ar putea sa suferim si noi. Exista o constiinta e necesitatilor comune la nivelul maselor si a fiecarui individ. Oricine a petrecut o vreme in Occident a simtit pur si simplu lucrul acesta.

Via Andrei BadinTraian Băsescu a comis-o, din nou. I-a mărturisit lui Gabriel Liiceanu la deschiderea Bookfest că nu a dorit să facă o comparație între filozofi și tinichigii, ci a vrut pur și simplu să spună: Școala scoate tâmpiți. Președinte are oroare față de școală. Să ne aducem aminte de declarațiile sale prin care spunea că, în viață, te realizezi atunci când nu te omori cu școala și ai notă mică la purtare. Sau declarațiile belicoase la adresa unui profesor al fiicei sale, Elena, pe care l-a amenințat cu bătaia. Școala românească nu este perfectă. Are uscăturile sale. Nu toți cei care trec prin școală devin automat genii. Însă atunci când generalizezi nu faci decât să te prezinți ca unul din cei despre care vrobește acum președintele.

Am in fata un rar moment in care sunt de acord in principiu cu Traian Basescu.  Diferenta intre mine si el este ca eu nu conduc Romania. Basescu insa si-a facut un renume din a denigra aceasta tara si performanetele ei in orice. Mereu remarca ce nu avem, cum ne-ar tot trebui reforme care nu se fac niciodata, industrie nu avem, agricultura nu, invatamant nu, justitie nu. Bun, in principiu are dreptate. 🙂 Basescu insa, in mod inconstient sugereaza o alta realitate despre Romania. Anume ca de fapt nu iti trebuie nimic ca sa ajungi in varf. (La fel cum acestei tari nu ii trebuie nimic din ce nu are pentru a exista in continuare.) Poti fi incult, prost si incomptetent. Nu exista criterii. In Romania succesul este complet la intamplare. De ce Boc si nu altul? De ce Udrea si nu alta? De ce Elena si nu Gigel? Niciun motiv real, asa a ghicit pasienta.

PS: Ne-am obisnuit ca Basescu Traian sa emita sentine. El niciodata nu trebuie sa se explice pentru ca stie ca imediat se va grabi presa sa interpreteze ceea ce-a zis. Pe de alta parte, ne anunta ca il deranjeaza faptul ca presa si-a facut o ocupatie din a specula pe marginea sentintelor sale. Eu ii sugerez sa nu mai emita adevaruri absolute si sa vina macar odata cu un discurs argumentat (argumentele ar fi bine sa nu includa expresii de genul „pot veni chiar maine cu documente”). M-ar interesa, cu precadere, sa-mi argumenteze contributia lui de-a lungul celor 4 ani de mandat la ceva care chiar exista in Romania. Eu pot sa enumar cateva lucruri care nu mai exista in Romania din cauza lui Basescu Traian. In cazul asta ar trebui sa admita ori ca el nu are absolut niciun rol in tara asta decat de a furniza materiale presei, ori ca nu stie nimic despre nimic.

PS 2: Pentru Domnul Andrei Badin: Nu inteleg de ce a generaliza inseamna automat a te recunoaste ca fiind unul dintre cei despre care vorbeste presedintele? Daca nu am absolvit o universitate, am dreptul sa ma pronunt asupra acestui „trend”, sau in acest caz nu as avea un ascendent asupra lor si ar trebui sa ma abtin? Nu cred ca a spune ca „orice padure are si uscaturi” descrie macar pe jumate dezastrul care exista acum in universitatile noastre. Si nu este vorba de a produce genii. De ce sa privim problema in aceste tuse groase si, in realitate, profund gresite?

Problema de fond nu ar fi ca scoala produce tampiti, ci ca orice tampit poate absolvi o scoala, ceea ce inseamna total altceva. Scoala pare a fi un element care nu perturba in vreun fel prostia celor prosti si, mai ales, nu prea stimuleaza inteligenta celor cu potential.

Read Full Post »

Update: Boc imi da atat de multe materiale de lucru, incat m-am gandit sa-i dedic o categorie. Ergo, „Boc”.

Boc injura jurnalisti dar o reprimeste pe Eba acolo de unde „de fapt nu a plecat niciodata”, un descreierat chinuit de pierdereai credibilitatii si un clovn inhamat la un razboi  semi-religios cu justitia,  doua jumatati ale aceluiasi organism incearca sa ne arate cine e primul loc (Adi! Adi!) desi 80% din electorat nu a considerat ca merita efortul deplasarii pana la urne, un spectacol ce aminteste de un motto celebru pe care imi permit sa-l adaptez contextului  in care aflam in 2009 (de fapt nu departe de secolul 16): Daca voi nu ne vreti, noi ne vrem!

Noi nu ii vrem, ei se vor, si indiferent de parerea majoritatii, ei se vor duce unde trebuie.  Pentru ca majoritatea conteaza atata vreme cat ea se manifesta, isi exercita cantitativ opinia. Daca probabil ar fi existat un chenar pe buletinul de vot in care sa fi scris  „n-am de ce si cu cine sa votez pentru ca asta ar insemna sa legitimizez o serie de caricaturi umane, ar insemna sa iau in serios intregul balci politic la care asistam, pentru ca trebuie sa stampilez un partid, nu un om, pentru ca nu stiu ce cauta Norica Nicolai in varful listei PNL, etc”, si alte variatiuni pe aceasta tema, m-as fi dus si eu sa stampilez.

Intre timp, din lipsa mijlocului prin care sa se manifeste, „majoritatea tacuta” (sintagma scarboasa ras-mestecata de presa in ultimele zile) scrie bloguri si comenteaza blazata.

Astept ocazia sa imi exprim optiunea politica. Astept sa se recunoasca sus si tare ca mai exista oameni care nu vor sa faca compromisuri cu speranta de a alege macar „raul mai mic”, sau, si mai trist, raul care macar stie sa lege o fraza coerenta. Nu vreau sa stampilez pe o lista in care una dintre optiuni e Elena Basescu, o femeie afazica de 30 de ani care vorbeste de parca a suferit un atac cerebral, Monica Macovei, in primul rand fost procuror in regimul comunist, Gigi Becali deja nu mai trebuie mentionat, Cristian Preda, marele C Preda, un superprofesor, varful facultatii pe vremea cand se studiau in principal teoriile marxiste si discursurile lui Ceausescu, ulterior trimis prin tari straine unde nu a facut fata si a trebuit sa se intorarca in cercul nostru strans si sa devina guru local, in realitate un pedelic oarecare, si da, indraznesc sa nu cred in autoritatea sa de somitate carpato-damboviteana.

*******************************************************************************************************

Aseara la Sinteza Zilei era invitat domnul Sorin Rosca Stanescu. Acest domn pune mitocania lui T Basescu in carca ultimei scoli absolvite, pe care domnul Stanescu nici nu vrea sa o investeasca cu statutul de universitate. El crede ca Institutul de Marina e un fel de post-liceala unde niste brute invata sa dea la vasla si sa escaladeze catarge. Prin urmare, sa il anunt astfel pe domnul Rosca Stanescu (virgula) ca Institutul de Marina e universitate, si oamenii ies acolo licentiati si chiar cu diverse specializari. Mai mult, pot continua cu 2 ani de masterat. De vina e mediul “marinaresc” in care Basescu a activat mult prea putin?  Iar pe Boc domnul Stanescu l-a pus in opozitie? Un cult cu 2 doctorate luate pe merit, nu? Dumnezeule…

Read Full Post »