Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Basescu’

In 1918, la 9 ani dupa ce a parasit functia prezidentiala, Theodore Roosevelt a scris o scrisoare adresata editorului ziarului Star din Kansas City.  In aceasta scrisoare, Roosevelt critica pozitia promovata de ziar, confrom careia, in vreme de razboi,  poporul American trebuie sa il sustina pe presedintele, indiferent de ce politici adopta acesta.

Fragmentul de mai jos este reprezentativ pentru modul in care ar trebui sa fie pusa problema intr-o societate democratica. Ramane sa stabilim singuri masura in care aceasta atitudine populeaza discursurile marilor lideri de opinie ai momentului si ale presei „intelectuale” care se autoproclama de o inalta sensibilitate morala.

The President is merely the most important among a large number of public servants. He should be supported or opposed exactly to the degree which is warranted by his good conduct or bad conduct, his efficiency or inefficiency in rendering loyal, able, and disinterested service to the Nation as a whole. Therefore it is absolutely necessary that there should be full liberty to tell the truth about his acts, and this means that it is exactly necessary to blame him when he does wrong as to praise him when he does right. Any other attitude in an American citizen is both base and servile. To announce that there must be no criticism of the President, or that we are to stand by the President, right or wrong, is not only unpatriotic and servile, but is morally treasonable to the American public. Nothing but the truth should be spoken about him or any one else. But it is even more important to tell the truth, pleasant or unpleasant, about him than about any one else.

Read Full Post »

Update 2: Oamenii acestia care urasc si azi PSD-ul si-l iubesc pe Basescu, in care vad un luptator anti-PSD, sufera de inertie psihica si emotionala.   Nu sunt capabili sa vada lucrurile in dinamica lor, sunt incremeniti in trecut.

Update: Primele urmari: Leul a inceput sa se deprecieze in raport cu euro. Si se va tot deprecia, pentru ca nu vom avea guvern. Si nici nu vom primi transa de la FMI. Nici cu mogulii nu cred ca ne vom mai lupta prea mult, pentru ca ei vor redeveni prieteni.  Vox populi – vox dei.

M-am abtinut de la postat multa vreme pentru ca nu imi mai doream sa scriu despre Basescu si ai lui. Asteptam sa treaca alegerile, credeam sincer ca nu se poate ca 5 milioane de romani cu drept de vot sa-l mai valideze inca o data pe actualul presedinte. Din pacate, se pare ca ne asteapta inca 5 ani cu o Udrea, un Boureanu, un Videanu,  un clan Basescu care in mod cert va fi  si mai tupeist, si mai insuportabil, si mai gretos decat pana acum.

Cu toate acestea, imi dau seama ca politica din Romania chiar nu merita asemenea patima din partea mea.  Incep sa ii invidiez sincer pe ignoranti, cei carora le este absolut egal cine este presedinte.

Insa eu una stiu ca nu mai suport inca 5 ani de famiglie prezidentiala, de partid suveran, de bascalie si circ, de lupanar politic si de pseudo-democratie.  Traian Basescu si-a dorit cu tot dinadinsul sa isi lase amprenta in memoria de obicei scurta a acestui popor. Eh, acum are sanse sa isi lase amprenta intocmai ca un bombeu de otel.

Realitatea crizei politice interne si a crizei financiare absolut catastrofale pentru noi va fi ignorata, in timp ce aceleasi fantasmagorii pedeliste vor constitui discursul politic al momentului – nebuloasa  „reformare a statului”, o lupta la fel de inutila in momentul de fata ca lupta contra-mogulilor care nu s-a concretizat in nimic dupa 5 ani, ba dimpotriva, mogulii tot acolo sunt, parca mai bogati si mai celebri ca niciodata. Basescu a reusit partial si va reusi in continuare sa „reformeze” clasa politica, in sensul de a o coloniza si de a si-o insusi intr-un mod foarte eficient. Aceasta reforma va fi probabil completa in momentul in care Traian Basescu va subordona (prin metodele deja cunoscute – intimidare, amenintari, inregistrari, satanaj, etc) orice institutie si cetatean din aceasta tara.

Unde e cea mai apropiata iesire din tara?

Read Full Post »

Iata ca revin pe blog dupa o pauza lunga si binevenita. Am vrut sa revin cu mai multe ocazii, insa de fiecare data mi se parea ori ca s-au intamplat prea multe lucruri si nu le pot sintetiza pe toate intr-un singur post, ori ca se intampla incontinuu acelasi lucru si nu mai are rost sa scriu despre el. Am incercat de mai multe ori sa ma motivez cu elucubratiile unor autori pe care i-am comentat adesea, insa nu prea mai rezist psihic pana la capatul acestor articole, intr-atat mi se par de absurde si nocive.

Patapievici, pe care nu il mai citisem de o luna, dintr-un soi de donquijotism exasperant, continua rafuiala dumisale cu presa, fiind mai nou si primul psihiatru al natiei, dupa modelul Basescu – primul virusolog national. Astfel aflu cu stupoare ca, in conformitate cu diagnosticul patapixician,  sunt o depresiva paranoica, curat-murdar, si una si cealalta, simultan. Lasand la o parte faptul ca, dupa demni de spanzurat, Patapievici ne face si bolnavi mintal, constant amuzata ca megalomania si mania persecutiei (ambele fiind fatete ale paranoiei) nu ii sunt de loc straine domnului Patapievici. Bine ascuns sub umbrela ocrotitoare a identificarii cu audienta, acesta imagineaza o distopie mai sinistra decat ar fi putut gandi insusi Orwell, in care o mana de realizatori tv dreseaza si subjuga un popor intreg, reducandu-l intelectual la un nivel subuman, si inducandu-i, conform expertizei psihiatrice patapixiciene,  o depresie agresiva.  Filozoful-doctor nu ezita sa profite de actualitatea gripei porcine si ne dumireste cum sistemul nostru imunitar este compromis de acest virus propagat de o mana de realizatori tv nerusinati, virus care ne umple de ura si ne face sa ne dorim  moartea. Lasand la o parte monumentala absurditate a textului,  macabra viziune filozofico-polititica a editorialistului, despre un final in care ne sinucidem sau ne omoram intre noi covarsiti de ura si de virusul televiziunilor, reuseste sa depaseasca in incrancenare chiar si perspectivele funeste intrezarite de amicul Cartarescu. Cand eram mica, Vadim Tudor ameninta ca, atunci cand va ajunge presedinte, va spanzura toti tradatorii patriei de turla Bisericii Negre. Aceasta imagine mi-a ramas tocmai din cauza violentei si smintelii ei. Cred ca Patapievici a reusit sa-l depaseasca pe Vadim atat in violenta, cat si in sminteala.

Fire dubitativa, Cartarescu nu se dezice, iar in editorialul de saptamana aceasta il gasim contrariat de problemele curente ale tarii. Prins intre un Basescu pe care l-a iubit si un Parlament pe care nu il poate respinge, scriitorul indreapta, ca de obicei, dilema catre neant, intrebandu-se retoric unde o fi iesirea din criza? Distantandu-se din ce in ce mai ferm de colegii sai de la Humanitas,  Cartarescu e usor hazliu si adopta tabuul „intelectuali basescieni”, incercand sa se plaseze astfel cumva in afara cercului lor. Din pacate, apropierea sa de PNL e mult prea tarzie iar dansul, lipsit de credibilitate. Nu te poti sinucide sistematic timp de cativa ani buni, sperand ca apoi sa renasti precum pasarea Phoenix din propria cenusa. Iar noi nu suntem cu totii amnezici, unii dintre noi isi amintesc foarte bine.

De remarcat articolul Alinei Mungiu-Pippidi, De ce premiul Hertei Muller nu e si al nostru. Nici Eugen Ionescu nu e al nostru. Nici Brancusi nu e al nostru. Nici studentii aceia de la facultatile de top din Vest nu sunt ai nostri. Al nostru e un lucru la care noi am contribuit direct. A ne mandri cu suferintele cuiva pe teritorul Romaniei e cel putin absurd. Contributia la care ma refer trebuie sa fie pozitiva, altfel, nu-i asa, nu te poti mandri cu ea.

Read Full Post »

In ultima vreme, atentia noastra a oscilat intre Udrea, Basescu, Vanghelie si salariile bugetarilor, iar Crin Antonescu nu a reusit sa ne suscite prea mult interesul. S-a concluzionat mai pe la toate talk-showurile ca singura sansa a contracandidatilor lui Basescu este sa se pozitioneze clar anti-Basescu, sa fie nonBasescu,  fiindca nici unul dintre prezidentiabili nu reprezinta un ideal in sine. Cum noi nu stim ce vrem de fapt,  dar stim ce nu mai vrem, lucrurile par relativ simple:  Sorin Oprescu este clona lui Basescu, Geoana inseamna totusi PSDul care guverneaza momentan cu PDL, Vadim inseamna sfarsitul lumii, deci ar ramane Crin Antonescu, singurul cu potentialul de a fi nonBasescu.

In mod natural, Crin Antonescu ar trebui sa speculeze acest atu pana ajunge in turul doi cu altcineva decat Basescu, insa astazi, provocat de Hurezeanu, s-a grabit si a incercat sa impuste doi iepuri dintr-o lovitura: Unul (Basescu) e doar neam-prost, celălalt (Geoana) doar caraghios, ne spune candidatul PNL, rezolvandu-i astfel pe amandoi. Problema este ca inamicul numarul 1 al lui domnului Antonescu in acest moment nu este Geoana, ci Basescu.

Pana nu devine in mod cert optiunea anti-Basescu, domnul Antonescu ar trebui totusi sa aiba comentarii critice unidirectionate, pentru ca, din pacate, nu va fi votat daca se pozitioneaza impotriva tuturor. Pozitia aceasta este deja monopolizata de Basescu.

PS: Cred ca in aceasta chestiune trebuie stabilite obiective cumva din aproape in aproape, incercand sa elimini amenintarea imediata. Mai tin minte ca in Statele Unite, (desi nu am urmarit foarte indeaproape campaniile electorale si dezbaterile televizate din campanii, mi-au ramas totusi cateva idei) pretendentii la sefia statului erau mult mai rigurosi in criticile pe care le aduceau contracandidatilor, si niciodata nu se critica persoana. La noi se arunca o sumedenie de calificative de la stanga la dreapta si invers, insa efectul real este mult mai slab decat cel scontat.

Read Full Post »