Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘lideri’

cow3

“Cu cât o ţară mică e mai mică, cu atât este mai necesar ca şeful statului să fie un intelectual de anvergură. O ţară mare poate să-şi permită luxul de a avea şi un bou drept preşedinte. Problema este că România este la mijloc. Nu este nici aşa, nici aşa. Deci, ne aflăm între, ca de obicei. Nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Toader Paleologu

Astept de la domnul Paleologu macar cate un exemplu pentru cele doua cazuri extreme mentionate mai sus; cel de mijloc se pare ca e autohton.

Ducele Henri de Luxembourg provine dintr-o veche familie regala si este absolvent de stiinte politice. George Abela, presedintele Maltei, a fost avocat.

Medvedev are doctoratul in drept, Obama a absolvit Harvardul, Hu Jintao are o diploma in inginerie hidraulica.

Conform presedintelui Basescu, s-ar spune ca sunt toti niste tampiti. Paleologu insa le ofera mai mult credit unora, spunand ca unii pot fi intelectuali, dar altii boi fara mare suparare.

Tot de la Plaeologu mai aflam ca a avea un bou drept presedinte e un lux. Adica tara aceea mare a ajuns la un asemenea nivel de indestulare incat proasta conducere nu o poate afecta. Ma mai uimeste gandirea bipolara a acestui absolvent de Sorbona care se vrea un „intelectual de anvergura”(are Romania asa ceva??). Intre bou si intelectual nu exista decat un teren obscur si indefinit, ceva „nici prea prea, nici foarte foarte”, adica Traian Basescu.

Reclame

Read Full Post »

fine_intellectTocmai ce urmaresc emisiunea Ora de foc de aseara, cu Gabriel Liiceanu si Emil Hurezeanu. Ma intereseaza in principal ce are de spus Liiceanu in ipostaza sa de „martor” la ultima isprava a presedintelui Romaniei, cea care a rezultat in sentinta celebra „Scoala scoate tampiti!”. Impreuna cu domnul Liiceanu, gratie presei pe care tocmai de indiscretie o acuza (cel putine din cate am inteles eu), am fost si noi martori la acea discutie „priviata” intre Liiceanu si Basescu dintre usa de la intrare a targului de carte si standul Humanitas. Din punctul de vedere al domnului Liiceanu, s-a pus prea mult accent pe aceasta declaratie neimportanta a presedintelui, pret de 5 zile chiar (de duminica pana joi, daca nu ma insel chiar acestea au fost cuvintele domnului Liiceanu) si prea putin pe insasi evenimentul care i-a reunit pe cei doi, lansarea de carte! Hurezeanu insista ca premisa suprema este dorinta de senzational a publicului majoritar, care justifica insistenta presei. Eu, care nu sunt nici jurnalist nici filozof, privesc altfel lucrurile. A-l surprinde pe presedintele unei tari ca spune „scoala scoate tampiti” mai ales intr-un context privat (si pe fondul unor declaratii anterioare vis a vis de destinul tinichigiilor) este extrem, extrem de grav, iar intr-o tara occidentala presedintele ar fi fost linsat de presa si intamplarea aceasta ar fi devenit un precedent invocat probabil de fiecare data in care respectivul presedinte greseste in fata populatiei cu o singura virgulita! Am spus mai ales intr-un context privat pentru ca asta inseamna ca presedintele nu este in stare sa-si asume public adevaretele pareri pe care le are, adica una spune si alta crede. Sa nu uitam ca este vorba despre un subiect delicat, acela al educatiei, la adresa caruia (la fel ca in cazul sanatatii de altfel) presedintele nu isi poate permite sa arunce fraze la impulsul momentului, si sa le retracteze ulterior oferind presei gogosi si mai mari. Iar presedintele exact asta a facut in sedinta de guvern in care s-a apucat sa dea lectii despre invatamant ministrului educatiei, si apoi la poarta Bookfestului unde s-a pronuntat asupra educatiei intr-o discutie cu un filozof. Acesta din urma fiind mult prea intelegator in fata ineptiei spusa de presedinte si care il viza din plin.

Deci nu este vorba de o foame exacerbata de senzational a publicului romanesc, cum sugereaza Hurezeanu, pentru ca exista presa de toate facturile care poate satisface citirori de toate facturile.  Nu este vorba nici de o falsa importanta acordata unei fraze fara impact real si insemnatate, cum sugereaza Liiceanu. Este vorba despre o insulta de cea mai joasa speta adusa intregii societati romanesti. Eu nu am auzit de niciun alt presedinte de stat care sa insulte in asemnea hal un constituent primordial al oricarei societati a secolului XXI, care aspira catre progres. Un asemenea comportament, mai ales in privat cum am spus, denota ori dispretul profund al presedintelui fara de societatea pe care o conduce, ori o inconstienta si o iresponsaiblitate fara margini a acestuia. In oricare dintre cazuri, o astfel de persoana nu are ce cauta in politica, si cu atat mai putin la sefia unui stat. M-am uitat cu oroare la primul sfert de ora din emisiunea de la Realitatea TV, Ora de foc. Liiceanu a ratat o ocazie perfecta de a-si reface imaginea ciuntita de acele 30 de secunde cu presedinele la Bookfest, 30 de secunde in care ar fi putut sa-i explice lui Basescu ca isi face un mare rau siesi si tuturor romanilor, cu studii superioare sau nu, prin afirmatiile sale.

Nici nu mai urmaresc restul emisiunii, dupa primul sfert de ora am inchis linkul catre site-ul Orei de Foc. Nu il mai pot urmari pe domnul Liiceanu cum incearca sa ne explice despre cai verzi pe pereti! Cata rea-vointa mascata de o falsa buna-cuviinta. Ma intreb daca domnul Liiceanu si-a blocat pur si simplu simturile pentru a putea discuta despre aceste lucruri cu atata dezinvoltura.

PS: Ma intreb ce parere are domnul Basescu de meseriile la mare cautare in comunism dar pe cale de disparitie in secolul XXI: ceasornicar, croitor, cizmar, etc. In aceeasi nota progresista, astept sa-i sugereze doamnei Andronescu infiintarea unor scoli profesionale de olarit.

Read Full Post »

Motto: Nihil sine Bazeus. Nici macar Targul de Carte si sedintele de Guvern.


Daca si presedintele si unul dintre cei mai de marca intelectuali ai Romaniei sunt gata sa admita (cu un fatalism asumat cel putin de primul) esecul total al invatamantului romanesc, inseamna oare ca am ajuns la capatul franghiei?

Basescu bineinteles ca s-a exprimat prost. El probabil a vrut sa propuna ca solutie un model similar celui american, unde accentul in invatamant cade pe formarea de specialisti intr-un domeniu, si nu de oameni care stiu cate putin din toate, dar nu exceleaza in nimic („filozofi” de duzina). Bineinteles ca a spus o prostie de care si-a dat si el seama ulterior, spunand cand s-a intalnit cu Liiceanu „am spus gresit, am gresit etc”. Reactia unui Liiceanu uimit a fost „de ce???”. Pentru ca si presedintele insusi si-a dat seama ce ineptie a spus, Liiceanu probabil dintr-un reflex de „ospatar” ne apare uluit.

Acum cateva luni mi-a fost dat sa aud doua discursuri prezidentiale despre educatie si cercetare; cateva parti din ele se regasesc in filmuletul de mai jos. Unul, al lui Sarkozy, a ingrozit intreaga comunitate stiitifica prin imperinenta sa.  Celalalt, al lui Obama, a entuziasmat intreaga lume prin consideratia dovedita si reformele propuse. Cel al lui Basescu insa nu se deosebeste de sirul lung de reprosuri pe care presedintele le-a adus de-a lungul timpului diverselor insitutii ale statului, cand era cazul sa mai starneasca opinia publica sau doar sa atraga atentia. Sarkozy propusese o reforma cu iz sovietic a invatamantului, unde fonduri se ofera numai in schimbul unor rezultate cu aplicabilitate imediata, descurajand astfel cercetarea fundamentala printre altele. Basescu nu propune nimic. El doar desfiinteza ceea ce este, fara sa puna nimic in loc, propovaduind un fel de nihilism complet inoportun.


Read Full Post »

In strainatate daca un lider politic calca stramb, este imediat taxat de societatea civila. Exista o reactie imediata a sindicatelor, a poporului in multe cazuri. La noi oamenii care ies in strada sunt flituiti iar liderii sindicali sunt probabil cumparati politic. Exista un echilibru in occident si mai exista ceva: o constiinta nationala care ar trebui sa ne invete ca daca se creaza un precedent care-i afecteaza pe altii, mai tarziu s-ar putea sa suferim si noi. Exista o constiinta e necesitatilor comune la nivelul maselor si a fiecarui individ. Oricine a petrecut o vreme in Occident a simtit pur si simplu lucrul acesta.

Via Andrei BadinTraian Băsescu a comis-o, din nou. I-a mărturisit lui Gabriel Liiceanu la deschiderea Bookfest că nu a dorit să facă o comparație între filozofi și tinichigii, ci a vrut pur și simplu să spună: Școala scoate tâmpiți. Președinte are oroare față de școală. Să ne aducem aminte de declarațiile sale prin care spunea că, în viață, te realizezi atunci când nu te omori cu școala și ai notă mică la purtare. Sau declarațiile belicoase la adresa unui profesor al fiicei sale, Elena, pe care l-a amenințat cu bătaia. Școala românească nu este perfectă. Are uscăturile sale. Nu toți cei care trec prin școală devin automat genii. Însă atunci când generalizezi nu faci decât să te prezinți ca unul din cei despre care vrobește acum președintele.

Am in fata un rar moment in care sunt de acord in principiu cu Traian Basescu.  Diferenta intre mine si el este ca eu nu conduc Romania. Basescu insa si-a facut un renume din a denigra aceasta tara si performanetele ei in orice. Mereu remarca ce nu avem, cum ne-ar tot trebui reforme care nu se fac niciodata, industrie nu avem, agricultura nu, invatamant nu, justitie nu. Bun, in principiu are dreptate. 🙂 Basescu insa, in mod inconstient sugereaza o alta realitate despre Romania. Anume ca de fapt nu iti trebuie nimic ca sa ajungi in varf. (La fel cum acestei tari nu ii trebuie nimic din ce nu are pentru a exista in continuare.) Poti fi incult, prost si incomptetent. Nu exista criterii. In Romania succesul este complet la intamplare. De ce Boc si nu altul? De ce Udrea si nu alta? De ce Elena si nu Gigel? Niciun motiv real, asa a ghicit pasienta.

PS: Ne-am obisnuit ca Basescu Traian sa emita sentine. El niciodata nu trebuie sa se explice pentru ca stie ca imediat se va grabi presa sa interpreteze ceea ce-a zis. Pe de alta parte, ne anunta ca il deranjeaza faptul ca presa si-a facut o ocupatie din a specula pe marginea sentintelor sale. Eu ii sugerez sa nu mai emita adevaruri absolute si sa vina macar odata cu un discurs argumentat (argumentele ar fi bine sa nu includa expresii de genul „pot veni chiar maine cu documente”). M-ar interesa, cu precadere, sa-mi argumenteze contributia lui de-a lungul celor 4 ani de mandat la ceva care chiar exista in Romania. Eu pot sa enumar cateva lucruri care nu mai exista in Romania din cauza lui Basescu Traian. In cazul asta ar trebui sa admita ori ca el nu are absolut niciun rol in tara asta decat de a furniza materiale presei, ori ca nu stie nimic despre nimic.

PS 2: Pentru Domnul Andrei Badin: Nu inteleg de ce a generaliza inseamna automat a te recunoaste ca fiind unul dintre cei despre care vorbeste presedintele? Daca nu am absolvit o universitate, am dreptul sa ma pronunt asupra acestui „trend”, sau in acest caz nu as avea un ascendent asupra lor si ar trebui sa ma abtin? Nu cred ca a spune ca „orice padure are si uscaturi” descrie macar pe jumate dezastrul care exista acum in universitatile noastre. Si nu este vorba de a produce genii. De ce sa privim problema in aceste tuse groase si, in realitate, profund gresite?

Problema de fond nu ar fi ca scoala produce tampiti, ci ca orice tampit poate absolvi o scoala, ceea ce inseamna total altceva. Scoala pare a fi un element care nu perturba in vreun fel prostia celor prosti si, mai ales, nu prea stimuleaza inteligenta celor cu potential.

Read Full Post »

Cum eu sunt o cititoare fidela a blogului domnului Radu Portocala, adesea se intampla sa si comentez. Am sa postez comentariile mele mai jos. Asta in contextul in care se discuta aprins pe unele bloguri ideea votului obligatoriu. Rationamentul ar fi ca daca votul e obligatoriu, cumva am fi insuflati cu simt civic. Rationamentul este absolut gresit intrucat porneste de la o premisa falsa, si anume ca nu mergem la vot din lipsa simtului civic.  Domnul Portocala explica de ce este aberanta o „democratie cu de-a sila” si cum astfel nu s-ar rezolva problema de fond.

„Ceea ce s-a instituit în 1990 nu este un sistem democratic, ci un haos de libertăţi conflictuale, o confuzie de nedescris între limitele niciodată definite ale libertăţii fiecăruia. De unde o societate al cărui singur mod de funcţionare sînt conflictele. Montesquieu scria că libertatea oricărui individ se sfîrşeşte acolo unde începe libertatea celorlalţi. E primul lucru de care nu ţine seama societatea românească!” (Radu Portocala)

Intr-adevar aceasta pare ca este problema de fond a romanilor. De fapt, dintre multele probleme de fond remarcate de mintile luminate de-a lungul timpului, se incearca uneori sintetizarea uneia singure care sa le subsumeze pe toate. Imposibilitatea de avea acea libertate reala probabil ca ne-a determinat sa reinterpretam sensul cuvantului. Revolutia din 89 ma duce astfel cu gandul la o rascoala in care oamenii parjolesc totul in furia lor, inclusiv grane si provizii fara sa se gandeasca macar o clipa ca poate vor avea nevoie de resurse, de ordine si structura pentru a supravietui ulterior. Astfel de revolta instinctuala nu cred ca poate vreodata rezulta intr-o societate ordonata si civilizata unde nu domneste haosul si conflictul. Nu cred ca este exclusiv vina celor care detin in orice moment puterea. Este o imposibilitate a masei, a poporului roman, de a depasi dintr-un anumit punct de vedere revolta aceea instinctuala, ci doar cand ii ajunge cutitul la os urla, zbiara si vrea sa rupa lanturile. Nu tinem de cont de libertati pt ca niciodata nu am inteles libertatea mai profund decat ruperea lanturilor, decat asa zisa libertate imediata. Pentru ca nu suntem in stare sa ne proiectam in viitor, cum nu suntem in stare sa ne reamintim trecutul si invataturile pe care le putem trage din el. In multe puncte de vedere, traim animalic, fara a ne putea aprecia pe noi insine in relatie cu diferite dimensiuni concrete sau abstracte.

Mai concis, nu intelegem cum si cat ne impacteaza evenimentele care ne inconjoara, universul nostru de interes tinde sa se reduca, incercam sa mascam o ignoranta reala printr-o falsa preocupare (evident superficiala si inutila), acea trancaneala politica exasperanta.
Uf, cred ca am exgerat putin.

Probabil ca daca romanii ar avea un simt civic vanjos, nu ar merge nimeni la vot. De fapt, un simt civic real sau macar o intelegere a realitatilor care ne inconjoara nu ar fi creat vreodata conjunctura necesara situatiei in care ne gasim. Se speculeaza niste predispozitii dar nu numai. In lipsa unor lideri cu interese reale de a progresa, in lipsa unei societati civile ne-subjugate, ne-cumparate, ne-sabotate, masa va ramane blocata intr-un prezent perpetuu.
Acum sa ne intrebam de ce nu avem lideri? de ce nu exista un interes real? de ce nu stie nimeni nimic de fapt, nici macar cei avizati? Ce a aruncat un popor intreg inapoi in timp, cine ne-a sters trecutul si ne-a facut viitorul inaccesibil? Cu riscul de a suna patetic, cine ne-a aruncat in haos? Cred ca stim. Acum ca am constatat fondul problemei, cum ne recastigam dreptul la libertate? Cum ne deschidem ochii catre viitor si trecut? Pana acum am privit catre intelectuali ca fiind ultimul bastion al libertatii reale, de gandire, de simtire.:) Din pacate cei mai vizibili s-au predat iar acum par ca nici nu mai gandesc, nici nu mai simt, iar ceilalti au fost pur si simplu respinsi de sistem.

Dar cum ar arata o posibila rezolutie? Nu putem spune ca nu am avut lideri niciodata, pt ca in perioada pre-comunista chiar am avut. Kogalniceanu, Bratienii, Iuliu Maniu etc. De ce nu se poate forma o noua elita dupa ce aia interbelica a fost lichidata in lagarele comuniste?

Read Full Post »