Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘politica’

Fostul ministru Monica Iacob Ridzi a făcut plângere penală la Parchetul instanţei supreme faţă de membrii Comisiei de anchetă privind organizarea „Zilei Tineretului”, pe care îi acuză de abuz în serviciu şi încercare de a determina mărturia mincinoasă, scrie Mediafax.

Reactia doamnei Ridzi este un omagiu tradiv, adus, se pare, idolului dumneai – doamna Elena Udrea. Evident ca unul dintre pretextele invocate este inregistrarea ilegala din comisia Udrea, pe care a citat-o deja in favoarea sa insasi doamna de la turism. In acea situatie paradoxala, conform legii,  comisia Udrea a trebuit sa se auto-evalueze. De ce ar sta lucrurile altfel pentru comisia Ridzi? Pe langa acest aspect, DNA-ul a cerut deja inceperea urmaririi penale in cazul doamnei Ridzi. Cum ar putea sa o influenteze destinul membrilor comisiei parlamentare, care nu are rolul unei instante sau institutii judiciare – nu instrumenteaza cazuri, nu emite si nu aplica sanctiuni?Lasand la o parte realitatile concrete,  DNA-ul in schimb este o insitutie judiciara independenta, care exercita o actiune penala.  Altfel spus,  sunt niste procurori care o acuza pe doamna Ridzi, intr-un cadru juridic.

Nu isi poate imagina nimeni ca va discredita PNL-ul tocmai aceasta cucoana Ridzi, a carei credibilitate s-a prabusit, a izbit pamantul, si a facut o gaura in el. Nu cred, de altfel, ca va genera un scandal in presa, sau ca se va vorbi despre asta la fel de mult cat s-a vorbit in situatia doamnei Udrea  (care este o lansatoare de tendinte in moda, politica si nu numai).

Intrebarea mea e simpla: ce vrea cu asta?

Reclame

Read Full Post »

Citind in ziare despre cuvantarea lui Traian Basescu in Parlament, am trecut prin mai toate starile emotionale – revolta, scarba, furie,  groaza, indignare, etc.

Traian Băsescu îşi face bilanţul celor cinci ani de mandat, în faţa Parlamentului, afirmând că a fost preşedintele „implicat” şi „jucător”, care nu a făcut compromisuri şi care a militat pentru modernizarea statului român. Printre „victoriile” sale, Băsescu a enumerat anchetarea foştilor şi actualilor miniştri, introducerea votului uninominal, aderarea la UE, condamnarea comunismului şi predarea arhivelor Securităţii către CNSAS, scrie in EVZ.

Cata minciuna pe centimetru patrat! Cata nonsalanta in a se declara „presedinte jucator si implicat” in actul de guvernare. Citesc cu oroare cum Traian Basescu recunoaste ca in timpul mandatului sau nu am avut un stat democratic, incalcarea atributiilor constitutionale fiind de fapt un sacrificu minor pentru o cauza nobila – modernizarea statului roman. Scopul scuza mijloacele, ne spune presedintele.  Dar scopul este stabilit intotdeauna de el, nicidecum de noi. Aceasta mentalitate, conform careia un singur om are impresia ca stie ce e mai bine pentru tara, calcand peste interesele cetatenilor acelei tari, sta la baza grandomaniei tipice dictatorilor. In sistemele totalitare, intotdeauna idealul partidului surclaseaza bunastarea populatiei.

Siniubirea i-a deformat carmuitorului perceptia asupra propriei persoane. Ne vorbeste din nou despre condamnarea comunismului. Oare cand va inceta aceasta mascarada devoalata deja de nenumarate ori? Aderarea la UE (despre care ne spunea  si Cristian Preda ca este una dintre marile realizari ale lui Basescu) e in proportie covarsitoare rezultatul eforturile comune, depuse de-a lungul a peste 10 ani, ale politicienilor care l-au precedat pe megalomanul carmaci. Basescu in cel mai bun caz nu a impiedicat acest proces, insa lipsa actiunii nu se poate numi „merit”. Sa nu uitam insa ca din cauza guvernului girat de Basescu (si implicit a lui Basescu insusi) ne aflam la coada tuturor clasamentulor europene, avem o scadere economica naprasnica, relatii politice externe tensionate, un pachet legislativ neaprofundat si lacunar, ministrii apropiati familiei Basescu acuzati de coruptie datorita presei ( in nici un caz omorati cu mana lui Basescu, asa cum ne prorocea vanitosul presedinte acum 5 ani), o inepta in Parlamentul European, s.a.m.d.

Poate am facut si greseli, nu ascund acest lucru, dar intotdeauna am actionat cum am crezut ca e mai bine pentru oameni, mai spune, cu falsa umilinta, presedintele. Fraza lacrimogena e imprumutata aproape mot a mot de la avocatii sai in presa, Patapievici si Cartarescu. Efectul scontat s-a obtinut pentru ca parlamentarii au aplaudat gestul. Ma uimeste faptul ca domnul presedinte a ratat ocazia de a plange pentru a spori intensitatea momentului.

Presedintele a adaugat ca in patru din cei cinci ani de mandat, Romania a avut o crestere economica fara precedent, iar in 2004-2008, numarul de persoane sarace a scazut de la 4 la un milion. Basescu isi atribuie cresterea economica obtinuta sub guvernul liberal, acelasi guvern care a lasat greaua mostenire ce sta la baza impotentei actualului guvern pus de insusi Basescu. ???… cred ca logica nu a produs inca o denumire pentru asemenea brambureala. In aceasta situatie, se contureaza doua posibilitati: 1) ratiunea presedintelui este complet compromisa; 2) deruta presedintelui a atins cote atat de mari incat putinele argumente pe care le-a putut produce au fost deja desfiintate de acolitii dumnealui. Altfel spus, nu poti fonda un argument pe niste premise pe care le-ai respins mai devreme.

Nu imi inchipui ca mai exista oameni care pot crede in cuvintele presedintelui. In aceasta ultima vorbire nu se mai poate regasi nimic din discursurile acelea pline de indignare din timpul campaniei electorale precedente. Traian Basescu pare paralizat intr-o balbaiala monotona si incoerenta.

Read Full Post »

Update: Cred si sper ca domnul Patapievici a atins apogeul deraierii dumnealui. Articolul de astazi este de departe cea mai mare nazdravanie pe care am citit-o vreodata.  A reusit sa-l intreaca pe domnul Cartarescu!

In ultima perioada, domnul Patapievici isi asuma, alternativ, 2 personalitati – aceea de comandant al plutonului de executie (morala) a neamului, precum si aceea de instanta morala suprema a neamului. Din aceste doua ipostaze, demnitarul redacteaza succesiv editoriale pentru EVZ. In aceasta saptamana, domnul Patapievici este instanta morala suprema si dilema dumisale suna asa: Este Traian Băsescu un scelerat?. Intrebarea poate fi pusa, in cel mai bun caz, de un individ care traieste de 20 de ani intr-o profunda negatie.

Ca model pentru intretinerea acestei dileme (care, intre noi fie vorba, nu este o dilema reala – domnul Patapievici isi raspunde singur in subtitlu – Singurul cetăţean român căruia i se refuză prezumţia de nevinovăţie şi pentru care funcţionează în mod sistematic prezumţia de criminalitate este şeful statului), editorialistul propune contextul festivalului George Enescu, unde ministrul Culturii a emis cateva balbe, dintre care singura memorabila este despre Traian Basescu, primita de altfel cu huiduieli de publicul meloman. Evident ca, in viziunea domnului Patapievici, blamabil este publicul care a indraznit sa reactioneze negativ (aici filozoful are o recadere in personalitatea comandantului de pluton),  sa fie necioplit si golanesc (!!!), iar nu domnul Paleologu a caruit romgleza probabil a stupefiat muzicianul pe care tocmai il decora din partea lui Traian Basescu.

Domnul Patapievici continua vehement pe aceeasi linie, impartind populatia Romaniei in agreabili si neagreabili, in functie de sentimentele noastre vis a vis de Basescu. Scriitorul isi pune dubitativ intrebarea  – Oare am innebunit cu totii? urmata, desigur, de o rectificare tot printr-o intrebare – dansul nu a innebunit pentru ca intelege ce se intampla, atunci Cine a innebunit?

(Pentru a adauga un plus de umor, aceste intrebari retorice ale domnului Patapievici imi amintesc de intrebarile eului liric arghezian in Duhovniceasca –  Cine umbla fara lumina,
Fara luna, fara lumanare
Si s-a lovit de plopii din gradina?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas,
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Raspunde!
De unde vii si ai intrat pe unde?
, tehnica aceasta fiind desfiintata foarte interesant de Eugen Ionescu in NU :))

Concluzia, deloc innoitoare, cum ca actualul presedinte e detestat pe nedrept este  accentuata (prin maniera deja celebra a domnului Patapievici de a limita notiunile la sensurile proprii si de a le largi sfera semantica atat cat pofteste in functie de capriciul dumnealui) de incompleta delimitare a cuvintelor „scelerat” si „fapta gravisima”. Astfel, conform unui rationament naucitor, daca Traian Basescu nu se face vinovat de crima sau viol, este huiduit pe nedrept.  Precum domnul Cartarescu, demnitarul editorialist ii recunoaste totusi presedintelui cateva defecte neglijabile – poate inabil, in unele situatii inadecvat, a ratat niste ocazii, s.a. m.d.

Foarte previzibil, Patapievici aplica imediat „masura Udrea” si semnaleaza ca se cauta cu indarjire incadrarea penala a presedintelui. Astfel, problema este ca lui Traian Basescu nu i s-a acordat prezumtia de nevinovatie. La fel ca in cazul distinsei avocate, mecanismul juridic il eludeaza complet pe domnul director al ICR.  Pentru a exista prezumtia de nevinovatie, trebuie intai sa existe suspiciunea comiterii unei infractiuni. Ori suspiciunile s-au adunat de-a lungul a 5 ani, iar noi nu avem autoritatea sa-l anchetam pe presedinte. Intr-adevar, ce frustrare!

Paradoxul patapievician este nul pentru ca el de fapt  nu exista. Stim foarte bine de ce il repudiem pe Traian Basescu, ceea ce ne lipseste este un tablou complet al ilegalitatilor pe care le-a comis, ori acesta nu poate fi construit decat in cazul unei anchete obiective a activitatilor sale, ceea ce nu se va intampla vreodata.

Exact ca in scheciul despre elevul care a invatat o singura lectie la biologie si incearca sa lege orice de aceasta, Patapievici inchide cercul si concluzioneaza socratic ca doar ura ne poate determina sa-l consideram scelerat pe Traian Basescu (iar castravetele face parte din familia curcubitaceelor si contine 90% apa). Diletantismul in ale psihologiei ii compromite si mai tare scriitura, doar pentru ca domnul Patapievici sa se anuleze total in ultimele doua paragrafe despre uneltirea, demna de benzile desenate, a televiziunilor si mogulilor impotriva poporului. Iata cum totul capata sens, castravetele este raspunsul tuturor intrebarilor si mogulii sunt motivul pentru care numele presedintelui a fost huiduit la festivalul Enescu!

Read Full Post »

Prima oara cand am auzit zvonul ca Traian Basescu va candida ca independent a fost astazi pe la ora 2 dupa-masa. Nu prea i-am acordat atentie. Acum observ ca murmurul a capatat ecou!

ACTUL I:

Un asemenea „plan” mi se parea absurd chiar si pentru domnul presedinte, mai ales in contextul in care ai deja in spate un semi-scandal legat de independenta Elenei Basescu, si un foarte longeviv scandal legat de modul in care detii in totalitate parghiile in partidul de care vrei, chipurile, sa te distantezi. Din pacate, imaginea Elenei Udrea este legata in mod inseparabil de imaginea lui Traian Basescu in constiinta romanilor. La fel stau lucrurile si in cazul domnului Boc, in capul caruia s-au cam spart cateva oale in ultima vreme. Ce sa mai vorbim de intelectualii mercenari, care se asociaza presedintelui cu fiecare ocazie. Bineinteles, vor fi destui natarai care vor crede ca daca Traian Basescu se dezbara la nivel declarativ de PDL, multe lucruri minunate va infaptui. Din nefericire, chiar astazi am vazut la televizor un vorbitor de la PDL al carui nume imi scapa, care incerca sa explice ca presedintele nu trebuie sa aiba realizari, ci doar Guvernul care este implicat activ in actul de guvernare. Atunci, intrebarea naturala care urmeaza este – la ce foloseste un presedinte, daca nu produce nimic cuantificabil? Este oare doar o momaie care da mana cu alti sefi de stat pe la diverse sindrofii? Presupunand totusi ca individul are dreptate si nu se pot emite judecati asupra prestatiei presedintelui pentru ca aceasta este sublima dar lipseste cu desavarsire, cu atat mai mult trebuie schimbat Traian Basescu! Nu mai este nici macar simpatic si jovial, iar la sindrofii, cand nu este stingher, se comporta ca un autist.

ACTUL II:

Cum era de asteptat, pentru Basescu orice se face si se preface. Aflam astfel ca a aparut un nou articol in legea alegerii presedintelui Romaniei, prin care un candidat se poate inscrie ca un independent, dar cu sustinerea unui partid politic.

E propunerea noastra. Am facut-o pentru Traian Basescu. Dansul nu poate candida decat ca independent. Legea in vigoare ii dadea dreptul sa fie sustinut de un partid politic, dar existau unele probleme legate de declaratia de acceptare a candidaturii. Este vorba de o scapare a legii din 2004, zice Mircea Toader. Un fel de „scapat la editare” care, ia te uita, a fost corectat mai tarziu, in dulcea traditie pedelista.

Read Full Post »

Elena Udrea a pierdut pe linie la nivel parlamentar. Biroul Permanent al Camerei a decis, ieri, să trimită comisiei juridice o solicitare a PSD privind începerea urmăririi penale pentru Elena Udrea.

De asemenea, majoritatea PSD-PNL din conducerea Camerei a decis că aceeaşi comisie de anchetă funcţionează legal şi a respins solicitarea Elenei Udrea de a revoca 4 deputaţi din comisie.

Biroul Permanent al Camerei De putaţilor a aprobat continuarea an chetei privind înregistrarea ilega lă de la comisia de anchetă. S-a de cis ca toate documentele existente în acest moment să fie trimise comisiilor SRI, SIE şi de Apărare.

„Încă de ieri, de la ora la 16.30, au început să ne vină documente. Este un număr semnificativ, ceea ce reprezintă o recunoaştere publică a faptului că ministrul a minţit atunci când a spus că ne-a pus la dispoziţie toate documentele”, a declarat Orban.

Deputatul liberal a precizat că marţea viitoare va fi gata proiectul raportului şi tot atunci se va supune la vot propunerea sa privind demararea procedurilor de începere a urmăririi penale, pentru încălcarea Legii răspunderii ministeriale şi a Constituţiei de către Udrea.

Extrase de aici si aici.

Read Full Post »

udreaSminteala doamnei Udrea a atins cote astronomice. Mai ramane sa scrie ANARHIE! cu spary colorat pe peretii Parlamentului. Inchipuirea pe care am avut-o cand am citit despre peripetiile Elenei Udrea in comisia parlamentara arata astfel: Elena Udrea apare in fata comisiei cu mainile fluturande in aer, urland si zbierand  in timp ce membrii celor doua partide se iau la bataie pe strazi si distrug totul in calea lor. Noi, cetatenii obisnuiti, asistam nepasatori la prabusirea Casei Poporului in urma luptei dintre cele doua partide din Guvern (intaratate de crizele Elenei Udrea) si, implicit, la naruirea statului. Dupa un razboi civil care dureaza mai multe saptamani, partidele politice predominante in Romania s-au exterminat reciproc. Sus, pe garmada de moloz rasarita in locul cladirii Parlamentului, sta Elena Udrea prafuita si ciufulita, cu un ranjet obraznic pe buze. Dupa cateva secunde se dezmeticeste si priveste lung in jos, isi vede picioarele murdare, apoi mainile, hainele rupte si geanta Louis Vuitton atarnand jerpelita de bratul stang.  Fostul ministru al turismului, doamna Elena Udrea, scoate un suierat de exasperare si cade in moloz secerata de un lesin profund.

Dupa ce am vizionat in gand acest scenariu distopic, m-am gandit ca in orice tara normala, toti cei care formeaza institutiile statului sunt pusi in fruntea tarii pentru a reprezenta interesele cetatenilor. Acesta este scopul lor, al institutiilor si implicit al oamenilor care le populeaza. Noi le dam din banii nostri, le incredintam satele si orasele in care locuim, muntii si campiile, sanatatea, educatia si bunastarea noastra. In schimb, le cerem sa aiba grija de aceste lucruri, sa se asigure ca totul decurge normal si civilizat. Din cand in cand, ii intrebam ce fac cu banii, muntii si campiile, educatia, sanatatea si bunastarea noastra. Atunci aceste persoane din fruntea tarii se mira si se enerveaza, se simt ofuscate – cum de avem noi tupeul sa le cerem lor socoteala?

Nu conteaza daca „e sau nu vinovata”. Indiferent de culoarea politica a comisiei de ancheta, a ministrului si a cetatenilor care urmaresc evenimentele acestea, chiar daca este cel mai cinstit cetatean de pe aceasta Planeta, Elena Udrea nu intelege rostul dumneai in Guvern. Ca urmare, este incompatibila cu functia din acest punct de vedere. Pe langa asta, are porniri antistatale. Sustragandu-se legilor la care am convenit cu totii cand am acceptat sa traim in interiorul acestei societati, ministrul turmismului instiga la anarhie. Daca am urma exemplul dumneai si am refuza sa ne supunem legilor care, macar in teorie, sunt facute pentru bunastarea tuturor, ar insemna sa nu mai platim impozite la stat in primul rand, pana cand statul nu ne explica ce face cu banii respectivi.  Neavand rost sa fiinteze fara obiect, institutiile statului ar deveni inutile si fara nici un fel de inraurire asupra cetatenilor.

Read Full Post »

In cuvintele presedintelui Emil Constantinescu:

Totul a început în 2000, când, panicaţi de calificarea surprinzătoare a lui C.V. Tudor în turul 2 al scrutinului prezidenţial, o parte din intelectualii cunoscuţi ca anticomunişti şi antifesenişti au recomandat alegerea „răului mai mic“ în persoana preşedintelui Ion Iliescu, în condiţiile în care PSD nu avea nevoie şi nu ceruse ajutorul lor. A fost primul pas dintr-un lung şir de compromisuri. Cel de-al doilea pas a constat în sprijinirea preluării conducerii PNL de către Theodor Stolojan, persoană de maximă încredere a Securităţii ceauşiste, îndeplinindu-se astfel visul postcomunist al acesteia: preluarea partidelor istorice democratice atunci când acestea, precum PNŢ, nu pot fi eliminate. Între timp, Traian Băsescu prin înţelegere directă cu Virgil Măgureanu prelua prin absorbţie partidul acestuia împreună cu „cadrele sale de nădejde“. Tot Traian Băsescu printr-o manevră de „maidan politic“ transferă printr-o mascaradă de congres PD-ul din Internaţionala Socialistă la Partidul Popular European, de centru dreapta. Terenul este pregătit acum pentru ca Societatea Academică Română (SAR) condusă de Alina Mungiu să formeze alături de GDS şi alte asociaţii civice Coaliţia „România Curată“, care va sprijini Alianţa D.A. condusă de cele două personaje total compromise politic şi moral Traian Băsescu şi Theodor Stolojan tot în baza sloganului „alegerea răului mai mic“. Schimbarea guvernului Năstase benefică din cauza generalizării corupţiei şi tendinţei fostului prim-ministru de a controla presa şi societatea este urmată de constituirea unei grupări intelectuale conduse de G. Liiceanu, H.-R. Patapievici, P.R. Ungureanu, C. Avramescu, M. Mihăieş, A. Cornea, la care se vor adăuga V. Tismăneanu şi alte personaje mai insignifiante, grupare care va declanşa o campanie delirantă de elogiere a lui Traian Băsescu acompaniată de atacuri furibunde la adresa oricui se opune acestuia. Apogeul acestei campanii este atins cu ocazia referendumului pentru suspendarea preşedintelui plasat sub semnul unei cruciade anticomuniste al liderului salvator. Apariţia televizată la tribună alături de preşedinte într-o poziţie-cheie a lui Silvian Ionescu, fostul şef de spaţiu pentru Europa Occidentală al spionajului românesc, este un semnal pentru agenţii deplin acoperiţi din fosta emigraţie românească conservaţi timp de două decenii care vor exacerba pe plan extern cultul „Băsescu anticomunist“. Comitetele de sprijin pro Băsescu din diaspora la care se lucrează intens în 2009 îi vor aduce pe aceştia fără îndoială din nou la suprafaţă.

Această combinaţie stranie dintre reprezentanţi ai fostei elite anticomuniste, foşti colaboratori ai Securităţii demascaţi în funcţie de interesele momentului (vezi cazul Stolnici în momentul refuzului de a-l urma pe Theodor Stolojan în PDL), agenţi acoperiţi din presă ai serviciilor de informaţii a căror existenţă a fost recunoscută oficial de către aceştia şi „postaci“ de pe Internet din aşa-zisele gherile digitale plătite la bucată a fost pilonul de rezistenţă al preşedintelui Traian Băsescu în toate manevrele sale de construire a unui sistem politic bazat pe presiuni, şantaje şi diversiuni. Este de aşteptat ca în actuala campanie prezidenţială să fie reluate şi amplificate metodele din 2004 şi 2007. Bilanţul negativ al lui Traian Băsescu, fiind greu de justificat, se va pedala pe murdărirea tuturor adversarilor politici, pe descurajarea electoratului, invocându-se lipsa de şanse a contracandidaţilor şi în cele din urmă pe reîncărcarea sloganului „alegerea răului mai mic“. Celor care se pot lăsa înşelaţi de această previzibilă tactică le transmit că în 2009 avem posibilitatea să nu mai permitem şantajul politic şi moral din 2000, 2004 şi 2007. În 2009 avem ocazia să alegem binele, să-l delimităm atât de „răul mai mare“, cât şi de „răul mai mic“.

Constantinescu remarca un lucru de bun simt si evident pentru oricine intelege ceva din ceea ce se intampla in aceasta tara: cat este de necesara acea schimbare de paradigma despre care am vorbit in postarile anterioare.
Daca Emil Constantinescu s-a bucurat in ’96 de incredere si asteptari maxime din partea populatiei care l-a votat, in privinta lui Crin Antonescu oameni sunt retinuti. Stim ca suntem superficiali, avem memorie scurta si, pentru ca suntem in secolul XXI, cautam efectul imediat. Ne-om fi obisnuit intre timp cu ideea ca nu exista oameni providentiali? Ca nu se vor alinia planetele? Ca e nevoie sa muncim din greu pentru acea mult asteptata „schimbare”?

PS:  Trebuie sa invatam sa gandim pe termen lung.

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »