Sunt exasperata de frecventa pseudo-cuvantului „vroia” in cartile editate de Univers si vandute cu ziarul Cotidianul. Aceasta inventie lingvistica, extrem de comuna in limba vorbita, ar trebui sa nu apara macar in limba scrisa!
Cuvantul a rasarit din unirea nefireasca a verbelor a voi si a vrea, la imperfect.
A voi la imperfect arata astfel: eu voiam, tu voiai, el/ea voia, noi voiam, voi voiati, ei/ele voiau.
A vrea la imperfect arata asa: eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreati, ei/ele vreau.
Pentru ca a vrea la imperfect suna oarecum arhaic si la persoana III singular se confunda cu prezentul, este indicat sa se foloseasca verbul a voi la imperfect.
Paratrăznetul Fănică 