Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Sistemul de Invataminte’ Category

Graduation1Via Gandul aflam ca demersul doamnei ministru Andronescu de a scoate in mod oficial universitatea Spiru Haret in afara legii a rezultat in emiterea de catre universitatea in cauza a unor diplome nule.

Subiectul universitatilor din Romania este inepuizabil. “Scandalul” cu Spiru Haret e doar…cum a zis domnul presedinte?…”varful aisbergului”.  Sub nivelul marii se intind pe trilioane de kilometrii ilegalitatile comise in universitatile de stat, sub sigla ingaduitoare a Ministerului Invatamantului.
Povesti de groaza din facultatile de stat probabil ca are de spus orice student care le-a frecventat. Burse inventate si aranjamente intre profesori si diverse unitati de invatamant din strainatate care nu au rang de universitate, fosile trecute de mult de varsta de pensionare care nu vor sa cedeze locul unor profesori mai tineri si la curent cu ultimele cercetari in domeniu, iar, urmarea cea mai evidenta, domenii de curs care aparent au stagnat in anii `60.  Restante care dispar ca prin minune peste noapte. De altfel am mai dezbatut pe aceasta tema. Un profesor care nu este implicat activ intr-un un domeniu de specialitate, nu este la curent cu evolutiile acestuia. Iar in secolul 21 unde stiinta evolueaza intr-un ritm mult mai accelerat decat acum 50 de ani, numai un impostor se poate imagina profesor daca se rezuma la ceea ce a invatat el in scoala acum 50 de ani. Numai un impostor plagiaza autori straini si publica astfel de lucrari sub semnatura proprie. Numai un impostor ajunge subit rang universitar dupa implicarea in politica.  Universitatile de stat sunt pline de astfel de impostori.

Ii sugerez doamnei Andronescu sa inspecteze conform unor standarde internationale unitatile de invatamant de stat. Daca acest lucru s-ar efectua intr-un mod cinstit si echitabil, rezultatele ar insemna prabusirea totala a invatamantului romanesc. Mai mult de jumatate dintre studentii din universitati ar trebui dati afara, mai mult de jumatate din profesori asisderea, rata promovabilitatii examenelor de Bacalaureat ar fi sub 50%, nu 80% cum este astazi – un procent nerealist, fortat si umflat de profesorii care dau note de trecere unor indivizi care nu pot nici macar sa articuleze o fraza.  Daca tot s-au facut demersuri in aceasta directie ar trebui sa aplicam aceeasi masura in toate cazurile.

Reclame

Read Full Post »

bananaTitlul este sugerat de fratele meu, cercetator emigrat in Franta. M-am decis sa postez despre minunatia asta pentru ca tine de un „areal” care ma intereseaza mai mult sau mai putin.  Pe siteul ASE tocmai s-a publicat un raport cu indicatorii de performanta ai cercetarii stiintifice pe 2008. Am discutat cu fratele meu si iata ce a iesit:

Unii  indicatori par jenant de mici, chiar si pentru cineva care nu este in tema cu performantele considerate acceptabile. La partea de publicatii internationale (indexate ISI si/sau BDI); la fel la proiecte internationale, e tipator: 0.3/100 cadre didactice, adica 3 proiecte la mia de cadre didactice;  probabil ca, aproape toata universitatea, doar in 3 proiecte internationale participa.

10.64 articole BDI/100 cadre didactice. Fratele meu care este implicat activ in cercetare imi spune ca in Vest norma e cam de 2-3 articole BDI / an, pentru UN cadru didactic/cercetator.  Mai mult, la partea cu ISI procentul aparent mai mare se explica prin aceea ca mai nou, din motive politice, exista si destule reviste romanesti cotate ISI, in ciuda unui factor de impact (~ nr. de citari ale articolelor) ridicol de mic.1.24 factor de impact la 100 de cercetatori pe mai multi ani e ridicol, dar asta e realitatea.

Lipsa lor de rusine in publicarea indicatorilor se explica prin:

1.  multi oricum nu stiu ce reprezinta indicii acestia si oricum nu inteleg nimic, sunt doar epatati de denumirile pompoase;

2.  in peisajul romanesc, statistica asta nu e chiar cea mai proasta… calitatea stiintifica a invatamantului romanesc a fost, este si probabil va ramane penibila, data fiind politica oficiala conform careia Romania are nevoie de tinichigii si de sudori, iar „filozofii” nu au decat sa plece sau sa ramana plecati, daca au facut-o deja.

Asa ca in curand, Romania va avea din nou un acronim de 3 litere pt numele oficial (RBR in loc de RSR, unde B vine de la Bananiera).

PS: Odata cu insusirea noii denumiri, propun sa se inlocuiasca stema Romaniei cu banana din imagine.

Read Full Post »

cow3

“Cu cât o ţară mică e mai mică, cu atât este mai necesar ca şeful statului să fie un intelectual de anvergură. O ţară mare poate să-şi permită luxul de a avea şi un bou drept preşedinte. Problema este că România este la mijloc. Nu este nici aşa, nici aşa. Deci, ne aflăm între, ca de obicei. Nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Toader Paleologu

Astept de la domnul Paleologu macar cate un exemplu pentru cele doua cazuri extreme mentionate mai sus; cel de mijloc se pare ca e autohton.

Ducele Henri de Luxembourg provine dintr-o veche familie regala si este absolvent de stiinte politice. George Abela, presedintele Maltei, a fost avocat.

Medvedev are doctoratul in drept, Obama a absolvit Harvardul, Hu Jintao are o diploma in inginerie hidraulica.

Conform presedintelui Basescu, s-ar spune ca sunt toti niste tampiti. Paleologu insa le ofera mai mult credit unora, spunand ca unii pot fi intelectuali, dar altii boi fara mare suparare.

Tot de la Plaeologu mai aflam ca a avea un bou drept presedinte e un lux. Adica tara aceea mare a ajuns la un asemenea nivel de indestulare incat proasta conducere nu o poate afecta. Ma mai uimeste gandirea bipolara a acestui absolvent de Sorbona care se vrea un „intelectual de anvergura”(are Romania asa ceva??). Intre bou si intelectual nu exista decat un teren obscur si indefinit, ceva „nici prea prea, nici foarte foarte”, adica Traian Basescu.

Read Full Post »

fine_intellectTocmai ce urmaresc emisiunea Ora de foc de aseara, cu Gabriel Liiceanu si Emil Hurezeanu. Ma intereseaza in principal ce are de spus Liiceanu in ipostaza sa de „martor” la ultima isprava a presedintelui Romaniei, cea care a rezultat in sentinta celebra „Scoala scoate tampiti!”. Impreuna cu domnul Liiceanu, gratie presei pe care tocmai de indiscretie o acuza (cel putine din cate am inteles eu), am fost si noi martori la acea discutie „priviata” intre Liiceanu si Basescu dintre usa de la intrare a targului de carte si standul Humanitas. Din punctul de vedere al domnului Liiceanu, s-a pus prea mult accent pe aceasta declaratie neimportanta a presedintelui, pret de 5 zile chiar (de duminica pana joi, daca nu ma insel chiar acestea au fost cuvintele domnului Liiceanu) si prea putin pe insasi evenimentul care i-a reunit pe cei doi, lansarea de carte! Hurezeanu insista ca premisa suprema este dorinta de senzational a publicului majoritar, care justifica insistenta presei. Eu, care nu sunt nici jurnalist nici filozof, privesc altfel lucrurile. A-l surprinde pe presedintele unei tari ca spune „scoala scoate tampiti” mai ales intr-un context privat (si pe fondul unor declaratii anterioare vis a vis de destinul tinichigiilor) este extrem, extrem de grav, iar intr-o tara occidentala presedintele ar fi fost linsat de presa si intamplarea aceasta ar fi devenit un precedent invocat probabil de fiecare data in care respectivul presedinte greseste in fata populatiei cu o singura virgulita! Am spus mai ales intr-un context privat pentru ca asta inseamna ca presedintele nu este in stare sa-si asume public adevaretele pareri pe care le are, adica una spune si alta crede. Sa nu uitam ca este vorba despre un subiect delicat, acela al educatiei, la adresa caruia (la fel ca in cazul sanatatii de altfel) presedintele nu isi poate permite sa arunce fraze la impulsul momentului, si sa le retracteze ulterior oferind presei gogosi si mai mari. Iar presedintele exact asta a facut in sedinta de guvern in care s-a apucat sa dea lectii despre invatamant ministrului educatiei, si apoi la poarta Bookfestului unde s-a pronuntat asupra educatiei intr-o discutie cu un filozof. Acesta din urma fiind mult prea intelegator in fata ineptiei spusa de presedinte si care il viza din plin.

Deci nu este vorba de o foame exacerbata de senzational a publicului romanesc, cum sugereaza Hurezeanu, pentru ca exista presa de toate facturile care poate satisface citirori de toate facturile.  Nu este vorba nici de o falsa importanta acordata unei fraze fara impact real si insemnatate, cum sugereaza Liiceanu. Este vorba despre o insulta de cea mai joasa speta adusa intregii societati romanesti. Eu nu am auzit de niciun alt presedinte de stat care sa insulte in asemnea hal un constituent primordial al oricarei societati a secolului XXI, care aspira catre progres. Un asemenea comportament, mai ales in privat cum am spus, denota ori dispretul profund al presedintelui fara de societatea pe care o conduce, ori o inconstienta si o iresponsaiblitate fara margini a acestuia. In oricare dintre cazuri, o astfel de persoana nu are ce cauta in politica, si cu atat mai putin la sefia unui stat. M-am uitat cu oroare la primul sfert de ora din emisiunea de la Realitatea TV, Ora de foc. Liiceanu a ratat o ocazie perfecta de a-si reface imaginea ciuntita de acele 30 de secunde cu presedinele la Bookfest, 30 de secunde in care ar fi putut sa-i explice lui Basescu ca isi face un mare rau siesi si tuturor romanilor, cu studii superioare sau nu, prin afirmatiile sale.

Nici nu mai urmaresc restul emisiunii, dupa primul sfert de ora am inchis linkul catre site-ul Orei de Foc. Nu il mai pot urmari pe domnul Liiceanu cum incearca sa ne explice despre cai verzi pe pereti! Cata rea-vointa mascata de o falsa buna-cuviinta. Ma intreb daca domnul Liiceanu si-a blocat pur si simplu simturile pentru a putea discuta despre aceste lucruri cu atata dezinvoltura.

PS: Ma intreb ce parere are domnul Basescu de meseriile la mare cautare in comunism dar pe cale de disparitie in secolul XXI: ceasornicar, croitor, cizmar, etc. In aceeasi nota progresista, astept sa-i sugereze doamnei Andronescu infiintarea unor scoli profesionale de olarit.

Read Full Post »

Motto: Nihil sine Bazeus. Nici macar Targul de Carte si sedintele de Guvern.


Daca si presedintele si unul dintre cei mai de marca intelectuali ai Romaniei sunt gata sa admita (cu un fatalism asumat cel putin de primul) esecul total al invatamantului romanesc, inseamna oare ca am ajuns la capatul franghiei?

Basescu bineinteles ca s-a exprimat prost. El probabil a vrut sa propuna ca solutie un model similar celui american, unde accentul in invatamant cade pe formarea de specialisti intr-un domeniu, si nu de oameni care stiu cate putin din toate, dar nu exceleaza in nimic („filozofi” de duzina). Bineinteles ca a spus o prostie de care si-a dat si el seama ulterior, spunand cand s-a intalnit cu Liiceanu „am spus gresit, am gresit etc”. Reactia unui Liiceanu uimit a fost „de ce???”. Pentru ca si presedintele insusi si-a dat seama ce ineptie a spus, Liiceanu probabil dintr-un reflex de „ospatar” ne apare uluit.

Acum cateva luni mi-a fost dat sa aud doua discursuri prezidentiale despre educatie si cercetare; cateva parti din ele se regasesc in filmuletul de mai jos. Unul, al lui Sarkozy, a ingrozit intreaga comunitate stiitifica prin imperinenta sa.  Celalalt, al lui Obama, a entuziasmat intreaga lume prin consideratia dovedita si reformele propuse. Cel al lui Basescu insa nu se deosebeste de sirul lung de reprosuri pe care presedintele le-a adus de-a lungul timpului diverselor insitutii ale statului, cand era cazul sa mai starneasca opinia publica sau doar sa atraga atentia. Sarkozy propusese o reforma cu iz sovietic a invatamantului, unde fonduri se ofera numai in schimbul unor rezultate cu aplicabilitate imediata, descurajand astfel cercetarea fundamentala printre altele. Basescu nu propune nimic. El doar desfiinteza ceea ce este, fara sa puna nimic in loc, propovaduind un fel de nihilism complet inoportun.


Read Full Post »

In strainatate daca un lider politic calca stramb, este imediat taxat de societatea civila. Exista o reactie imediata a sindicatelor, a poporului in multe cazuri. La noi oamenii care ies in strada sunt flituiti iar liderii sindicali sunt probabil cumparati politic. Exista un echilibru in occident si mai exista ceva: o constiinta nationala care ar trebui sa ne invete ca daca se creaza un precedent care-i afecteaza pe altii, mai tarziu s-ar putea sa suferim si noi. Exista o constiinta e necesitatilor comune la nivelul maselor si a fiecarui individ. Oricine a petrecut o vreme in Occident a simtit pur si simplu lucrul acesta.

Via Andrei BadinTraian Băsescu a comis-o, din nou. I-a mărturisit lui Gabriel Liiceanu la deschiderea Bookfest că nu a dorit să facă o comparație între filozofi și tinichigii, ci a vrut pur și simplu să spună: Școala scoate tâmpiți. Președinte are oroare față de școală. Să ne aducem aminte de declarațiile sale prin care spunea că, în viață, te realizezi atunci când nu te omori cu școala și ai notă mică la purtare. Sau declarațiile belicoase la adresa unui profesor al fiicei sale, Elena, pe care l-a amenințat cu bătaia. Școala românească nu este perfectă. Are uscăturile sale. Nu toți cei care trec prin școală devin automat genii. Însă atunci când generalizezi nu faci decât să te prezinți ca unul din cei despre care vrobește acum președintele.

Am in fata un rar moment in care sunt de acord in principiu cu Traian Basescu.  Diferenta intre mine si el este ca eu nu conduc Romania. Basescu insa si-a facut un renume din a denigra aceasta tara si performanetele ei in orice. Mereu remarca ce nu avem, cum ne-ar tot trebui reforme care nu se fac niciodata, industrie nu avem, agricultura nu, invatamant nu, justitie nu. Bun, in principiu are dreptate. 🙂 Basescu insa, in mod inconstient sugereaza o alta realitate despre Romania. Anume ca de fapt nu iti trebuie nimic ca sa ajungi in varf. (La fel cum acestei tari nu ii trebuie nimic din ce nu are pentru a exista in continuare.) Poti fi incult, prost si incomptetent. Nu exista criterii. In Romania succesul este complet la intamplare. De ce Boc si nu altul? De ce Udrea si nu alta? De ce Elena si nu Gigel? Niciun motiv real, asa a ghicit pasienta.

PS: Ne-am obisnuit ca Basescu Traian sa emita sentine. El niciodata nu trebuie sa se explice pentru ca stie ca imediat se va grabi presa sa interpreteze ceea ce-a zis. Pe de alta parte, ne anunta ca il deranjeaza faptul ca presa si-a facut o ocupatie din a specula pe marginea sentintelor sale. Eu ii sugerez sa nu mai emita adevaruri absolute si sa vina macar odata cu un discurs argumentat (argumentele ar fi bine sa nu includa expresii de genul „pot veni chiar maine cu documente”). M-ar interesa, cu precadere, sa-mi argumenteze contributia lui de-a lungul celor 4 ani de mandat la ceva care chiar exista in Romania. Eu pot sa enumar cateva lucruri care nu mai exista in Romania din cauza lui Basescu Traian. In cazul asta ar trebui sa admita ori ca el nu are absolut niciun rol in tara asta decat de a furniza materiale presei, ori ca nu stie nimic despre nimic.

PS 2: Pentru Domnul Andrei Badin: Nu inteleg de ce a generaliza inseamna automat a te recunoaste ca fiind unul dintre cei despre care vorbeste presedintele? Daca nu am absolvit o universitate, am dreptul sa ma pronunt asupra acestui „trend”, sau in acest caz nu as avea un ascendent asupra lor si ar trebui sa ma abtin? Nu cred ca a spune ca „orice padure are si uscaturi” descrie macar pe jumate dezastrul care exista acum in universitatile noastre. Si nu este vorba de a produce genii. De ce sa privim problema in aceste tuse groase si, in realitate, profund gresite?

Problema de fond nu ar fi ca scoala produce tampiti, ci ca orice tampit poate absolvi o scoala, ceea ce inseamna total altceva. Scoala pare a fi un element care nu perturba in vreun fel prostia celor prosti si, mai ales, nu prea stimuleaza inteligenta celor cu potential.

Read Full Post »

Update 2: Sunt unele persoane care au impresia ca domnul Boc a facut o simpla eroare si ca dansul stie de fapt Engleza. Din punctul meu de vedere, nu poti sustine ca stii Engleza daca vreo secunda in viata asta ai avut impresia ca sintagma „aviara gripa” poate fi in limba cu pricina. Eu cred, de fapt, ca domnul Boc a invatat o serie de expresii si fraze pe care le reproduce cand este nevoie. Din repertoriul sau, amintim si „is this a challenge?… is this a challenge?…yes, it is a challenge!”. Domnului Boc ii place sa puna intrebari si sa-si raspunda singur.

Update: Iata si filmuletul pe Hotnews.

Simt nevoia sa readuc in discutie realizarile academice ale conferentiarului doctor Emil Boc.

Mentionez din nou ca domnul Boc a fost trimis cu mai multe burse (oferite de statul roman) la stagii de pregatire in strainatate, printre care:

  • ianuarie 1992 – iulie 1992: bursă la Universitatea din Nottingham, Anglia, în domeniul ştiinţelor socio-psihologice;
  • februarie 1994 – iunie 1994: visiting scholar la Universitatea din Pittsburgh, USA (ştiinţe politice şi administraţie publică);
  • ianuarie – aprilie 1996: visiting scholar la University of Virginia, Charlottesville, USA (ştiinţe politice şi administraţie publică);
  • februarie – martie 1998: visiting scholar la Michigan State University, East Lancing, în cadrul Programului Michigan Political Leadership / Transylvania Political Leadership Program;

Deci, cumulat, domnul Boc a petrecut 16 luni  pe teritorii engleze, respectiv americane. De fiecare data, se presupune ca a fost nevoit sa comunice in limba engleza. Pe langa faptul ca s-a dus in calitate de student/participant la cursuri/conferinte (inca nu imi este clar ce a facut domnul Boc acolo), eu ma intreb sincer cum a supravietuit tot acest timp doar cu un nivel minim de cunoastere a limbii engleze. Ma intreb cum si-a prezentat lucrarile, dar mai ales cum si-a luat o paine si-o bucata de branza de la magazin.  Probabil folosindu-se de semne, gesturi si onomatopee.

Via Adevarul aflam ca Boc s-a intalnit ieri cu noul director Nokia pentru Romania, Risto Meskus, si s-a decis ca acele 16 luni in strainataturi vorbitoare de engleza si cele 2 doctorate ale sale (in stiinte umane, sa nu uitam acest important detaliu!)  au un prea mare ascendent asupra unui simplu interpret, absolvent de o singura facultate si posesor de o umila licenta.  Evident ca s-a inselat, si astfel a produs magistrala „yes, but you know, aviara gripa…” care pe langa faptul ca perverteste 2 limbi, dovedeste ca pentru mintea sa boema de umanist, diferentele intre gripa aviara (vorba englezului, yesterday’s news) si gripa porcina (o chestiune de actualitate) sunt mult prea tehnice pentru a avea vreo importanta.

In dulcea traditie pedelista, Boc ne-a dovedit inca o data ca, in lumea noastra restransa numita Romania, nu conteaza cat esti de Impostor, ci conteaza cat esti de Premier.

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »