Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Patapixme’ Category

Nu stiu cine m-a invatat ca diferenta intre un om inteligent si un om inteligent si rafinat este, nu-i asa, rafinamentul.

Patapievici, de-o potriva cu intelectualii basescieni, isi revendica in totalitate aceasta trasatura si pretinde ca ei sunt singurii abili sa emita judecati de si asupra bunului-gust. Paradoxal, cand oameni obisnuiti, fara pretentii de mare finete intelectuala, fac insinuari, domnul Patapievici, intelectual rafinat, face comentarii desantate in mod neocolit.

Rafinamentul despre care vorbesc eu se manifesta in toate aspectele vietii publice a unui intelectual. Nimeni nu-i impune, bineinteles, domnului Patapievici sa nu se defuleze. Insa, spre deosebire de Mircea Badea care, desi uneori arogant, nu a devenit celebru pentru nobletea, distinctia sau finetea discursului sau, ci tocmai prin franchetea si integritatea sa (trasaturi care ii lipsesc lui Patapievici cu desavarsire), domnul Patapievici s-a consacrat pentru o anumita preeminenta intelectuala care presupune nobletea, distinctia si rafinamentul pe care nu le are Badea. Constat cu stupoare ca Patapievici nu numai ca nu este rafinat, dar este mult mai dizgratios decat adversarii sai de dialog, Gadea, Badea si Ciuvica.

Lilick se intreaba daca Patapievici este obsedat sexual. Eu nu cred ca este obsedat sexual, ci obsedat de Antena 3, in speta de Gadea si invitatii sai, si de Mircea Badea. Obsesia domnului Patapievici are o justificare totusi.  Acestia sunt cei mai ferventi si mai vizionati critici ai lui Traian Basescu, deci e normal sa dea in ei. Avand in vedere ca nu are cum sa darame argumentele lor, recurge la supremul argument Ad hominem. Gasindu-le defecte de caracter si de exprimare, insa absolut nerelevante pentru subiectul pe care acestia il discuta, Patapievici spera sa distruga credibilitatea argumentelor acestor distinsi domni. Din pacate, logica nu este de partea domnului Patapievici nici de aceasta data, insa textul sau dovedeste ceva – cat de robuste au devenit gramezile de argumente care se ridica in contra lui Traian Basescu daca domnul Patapievici a ajuns la disperarea de a incerca sa-i discrediteze pe adversarii sai prin aceasta metoda necinstita.
Astfel, caracterul lui Patapievici se reliefeaza fara sa fie nevoie de explicatii ajutatoare de genul celor produse de domnia sa in textul evezist.

PS : Domnule Patapievici, in caz ca nu ati avut inca ocazia sa deschideti un manual de logica, iata cum functioneaza aceasta eroare de rationament, cunoscuta sub denumirea de „argument ad hominem” sau atac la adresa persoanei:

Badea, Gadea si Ciuvica spun ca Traian Basescu este rau.

Exista ceva criticabil la adresa persoanelor Badea, Gadea si Ciuvica.

Prin urmare, Traian Basescu este bun.

Pentru o si mai mare relevanta, in cazul de fata puteti inlocui numele presedintelui cu numele ministrului turismului, Elena Udrea.

Reclame

Read Full Post »

Domnul Patapievici ne prezinta astazi un nou capitol din saga dumnealui despre antibasism. Daca va mai amintiti, comparatia recent lansata de dansul intre antibasism si antisemitism a generat multe reactii negative in blogosfera.  Bineinteles ca reactiile noastre sunt indreptatite si numai in lipsa logicii elementare si a bunului simt poate avea sens aceasta falsa analogie a domnului Patapievici. La fel ca in cazul domnului Cristian Preda care ii compara pe Basescu si Coposu, oricum ar da-o, oricum ar invarti-o, pur si simplu nu se pupa! Domnul Preda a incercat in mai multe randuri sa explice ca daca privesti problema dintr-un anume unghi extrem de rudimentar, exista totusi ceva comparabil. Pai atunci de ce nu ne spun acesti intelectuali ca Basescu seamana cu Napoleon, pentru ca uite, apartin aceluiasi gen proxim, amandoi sunt oameni politici.

Domnul cu bigudiuri pe creier a simtit probabil ca este nevoie de o explicatie mai ampla a nefericitei analogii. Din pacate pentru el, cu cat se explica mai mult, cu atat adanceste nerozia. Pentru aceasta chestiune i se potriveste de minune o vorba din popor despre o postura pe care nu si-o mai poate asuma vreodata, aceea de filozof – “daca tacea, filozof ramanea!”. Prin explicatiile acestea menite de fapt sa departeze “ura fata de Basescu” de sensul antisemitismului, Patapievici recunoaste partial nesocotinta comparatiei. Zice aceasta este un mecanism general, valabil dincolo de antisemitism şi activ în orice fel de ură care şi-a atins, ca ură, perfecţiunea, adica largeste de fapt arealul comparatiei, ca sa aflam ca pana la urma era vorba de ura in general, nu de antisemitism. Evident, putem extrapola comparatia oferita de Preda si putem spune ca anti-basismul este in esenta similar cu antipatia puternica fata de gandaci, sau dusmania fata de orice te vexeaza absolut nejustificat.

PS 1: Il rog pe aceasta cale pe domnul Cristian Preda sa nu mai intervina cu inca o „largire a ecuatiei” in care Coposu si Basescu pot avea ceva in comun, daca nu doreste sa ne onoreze pe mine si pe comentatorii mei cu replici la replicile noastre. Nu se cade sa raspunzi preferential si sa ignori complet contraargumentele daca vrei in mod real sa ai un dialog productiv.

PS 2: L-as sfatui pe domnul Patapievici (daca se va cobori vreodata de pe culmile intelectuale pe care le populeaza in nimicnicia blogosferei si va ateriza astfel pe blogul meu) sa nu mai insiste in acesta chestiune cu Basescu si antisemitismul si am pentru asta doua motive, unul obiectiv si unul subiectiv. Motivul obiectiv: risca sa jigneasca niste oameni care ar fi votat probabil cu Traian Basescu. Motivul subiectiv: jigneste bunul simt.

Read Full Post »

Pe buna dreptate putem sa remarcam halul in care se denatureaza termeni care pana de curand erau priviti cel putin cu solemnitate. Iata inca o observatie despre cat de departe suntem de adevar, dreptate si corectitudine, observatie care incepe ca multe altele cu „intr-o tara normala”… Intr-o tara normala, Patapievici ar fi fost taxat la sange pentru felul in care a stalcit si ingustat semnificatia antisemitismului pentru societatea umana.

Dar exagerarile de acest tip trebuie adaugate „tiparului” dupa care se construiesc discursurile portocalii. Cateva lucruri ies in evidenta datorita frecventei lor in discursurile pedeleilor, fie ei intelectuali sau ţoape:

1. aruncarea in derizoriu a unor probleme importante (Cristian Preda si ale lui amintiri despre viitor)

2. false analogii cum este cazul antibasism-antisemitism si cazul in care Cristian Preda ii compara pe Coposu si Basescu

3. apelul la ranchiuna in toate cazurile in care se invoca „da` ce, celalalt n-a facut la fel? Nastase a furat si mai mult, Tariceanu a facut si mai mult rau,etc”

4. denaturarea opiniei oponentul si apelul la ridicol (a se vedea cazurile de tipul  „avem ceva cu Boc pentru ca e mic” si „avem ceva cu TRU pentru  ca e chior”

5. apelul la repetitie (observabil intr-un mod sau altul atat la Ridzi si Marcel Hoara, cat si la Liiceanu si Patapievici – S-a discutat atat de mult de Basescu incat ne-am saturat de subiectul asta

6. si o sumedenie de cauze indoielnice ( de tipul „singura problema a lui Basescu e una de imagine”, avem ceva cu Udrea pt ca vrem sa ajungem la Basescu, etc)

7. falsele dileme ale lui Cartarescu ( de remarcat in acest sens acel articol infinit de eronat numit  Tiranul si Batrana si nu numai)

8. atacurile la persoana (de tipul practicat de Boc, de Basescu si de fratele acestuia)

9. atacarea stilului in loc de a combate ideea (argument folosit cu precadere de Cartarescu, Ridzi, Elena Udrea)

10.  gandirea deziderativa si generalizarea pripita manifestata prin mania persecutiei doamnelor Udrea si Ridzi, etc

Iata un pattern foarte usor de identificat. 🙂  Daca ati mai gasit  erori by the book in argumentele portocalii, sa ma anuntati!

Update: Multumita lui Lilick, mai adaugam o eroare:

11. apelul la autoritate (de remarcat atunci cand distinsii intelectuali basescieni se citeaza unul pe altul, pentru a oferi  mai multa substanta argumentelor invocate, desi aproape nici unul nu s-a consacrat in politologie; in plus vor credibilitate in ale politicii pe baza autoritatii dobandite in alte domenii (literatura, filozofie, etc)

Update 2:  Se spune ca ura intuneca judecata, te face irational si slab. Multumesc tuturor pentru comentarii si pentru ca am reusit sa demonstram cine sunt de fapt cei irationali. 🙂

Read Full Post »

Motto:  Vreau sa-mi iubesc tara. Cum procedez?

H.R P. ne preda astazi o lectie despre patriotism. Domnul Patapievici in esenta ne reproseaza ca nu stim sa fim patrioti. El ne spune ca in loc sa vorbim, ar trebui sa facem ceva.  De asemenea, el ne acuza pe noi toti (cetateni si autoritati) ca, atunci cand apele sunt calme, trambitam despre patriotism si, atunci cand exista probleme reale, ne facem ca ploua, adica nu luam atitudine.

Domnul Patapievici vorbeste apoi despre fracturi in constiinta noastra nationala, cel mai bine oglindite in problema Moldovei.  Eu as spune ca ar fi mai bine sa privim in ograda noastra (restransa) pentru a cauta acele fracturi. In realitate, se reflecta aceste fracturi in problema Moldovei pentru ca nu suntem in stare sa ne supunem unei introspectii veritabile.  Trebuie sa existe aceste tensiuni cu Moldova pentru a ne intreba pe noi insine ce inseamna patriotismul?  A fost vreodata „cultivat” si intretinut acest patriotism? Sa fie doar iubirea neconditionata a patriei? Ce anume din jurul nostru ar trebui sa ne inspire aceasta „iubire de tara”?  Resursele fie jecmanite, fie nevalorificate, fie prost gestionate? Guvernarea incapabila? Politicienii hoti? „Valorile” umane promovate? Sistemul de invatamant care ingroapa practic orice initiativa reala? Cercetarea care ne face de ras in Occident? Bataia de joc continua si dispertul fata de tot ce e inseamna valoare? Prosteala din ICR? Tensiunea permanenta sesizabila de cum ai trecut granita in Romania? Mizeria, lipsa infrastructurii, jafurile, dispertul, nesimtirea? Intr-o confruntare directa cu un vestic, cum as putea eu sa-mi „apar” tara? Sa-i povestesc despre Dracula, Bratieni, Nichita Stanescu, Hagi si Nadia Comaneci? Sa fie hazardul cartea pe care ar trebui sa o joc? Aceste persoane reprezinta niste culmi singulare in istoria noastra. Faptul ca avem munte, mare, deal si campie nu este meritul direct al romanilor. Incep sa regret ca nu ne-am lasat cuceriti de turci, poate ar fi aratat si plajele noastre ca acelea din Turcia, poate am fi avut macar turism.

Spuneti-ne, domnule Patapievici, cum sa ne iubim tara intr-un mod demn si veritabil. Vreau sa iubesc ceva, dar nu vad ce as putea iubi.

PS: De ce nu sesizeaza oare domnul Patapievici adevarata problema, si anume lipsa unei constiinte nationale a romanilor (constiinta care ar include in mod firesc si patriotismul).  Aceasta lipsa se poate observa si in evenimentele banale, nu doar in acelea exceptionale cum este acum cazul Moldovei. In primul rand este vorba despre constiinta unor necesitati comune, unor minime conditii indispensabile unui trai decent.  Romanul nu intelege ca atunci cand altul este calcat de masina si justitia nu isi face treaba, acelasi lucru i se poate intampla si lui. Noi ne bucuram cand ce i s-a intamplat vecinului nu ni s-a intamplat noua.  Apoi este vorba despre idealuri coumne. Spre exemplu destinul americanilor, popor marcat de dorinta de a excela, lipsa unei culturi fiind compensata prin eficienta. Li se pot imputa multe, insa nu lipsa tenacitatii.  Noi ne aparam saracia si nevoile si neamul…ce-a mai ramas din el. Cred ca e timpul sa jucam in ofensiva.

Read Full Post »

« Newer Posts