Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 septembrie 2009

Update: Cred si sper ca domnul Patapievici a atins apogeul deraierii dumnealui. Articolul de astazi este de departe cea mai mare nazdravanie pe care am citit-o vreodata.  A reusit sa-l intreaca pe domnul Cartarescu!

In ultima perioada, domnul Patapievici isi asuma, alternativ, 2 personalitati – aceea de comandant al plutonului de executie (morala) a neamului, precum si aceea de instanta morala suprema a neamului. Din aceste doua ipostaze, demnitarul redacteaza succesiv editoriale pentru EVZ. In aceasta saptamana, domnul Patapievici este instanta morala suprema si dilema dumisale suna asa: Este Traian Băsescu un scelerat?. Intrebarea poate fi pusa, in cel mai bun caz, de un individ care traieste de 20 de ani intr-o profunda negatie.

Ca model pentru intretinerea acestei dileme (care, intre noi fie vorba, nu este o dilema reala – domnul Patapievici isi raspunde singur in subtitlu – Singurul cetăţean român căruia i se refuză prezumţia de nevinovăţie şi pentru care funcţionează în mod sistematic prezumţia de criminalitate este şeful statului), editorialistul propune contextul festivalului George Enescu, unde ministrul Culturii a emis cateva balbe, dintre care singura memorabila este despre Traian Basescu, primita de altfel cu huiduieli de publicul meloman. Evident ca, in viziunea domnului Patapievici, blamabil este publicul care a indraznit sa reactioneze negativ (aici filozoful are o recadere in personalitatea comandantului de pluton),  sa fie necioplit si golanesc (!!!), iar nu domnul Paleologu a caruit romgleza probabil a stupefiat muzicianul pe care tocmai il decora din partea lui Traian Basescu.

Domnul Patapievici continua vehement pe aceeasi linie, impartind populatia Romaniei in agreabili si neagreabili, in functie de sentimentele noastre vis a vis de Basescu. Scriitorul isi pune dubitativ intrebarea  – Oare am innebunit cu totii? urmata, desigur, de o rectificare tot printr-o intrebare – dansul nu a innebunit pentru ca intelege ce se intampla, atunci Cine a innebunit?

(Pentru a adauga un plus de umor, aceste intrebari retorice ale domnului Patapievici imi amintesc de intrebarile eului liric arghezian in Duhovniceasca –  Cine umbla fara lumina,
Fara luna, fara lumanare
Si s-a lovit de plopii din gradina?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas,
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Raspunde!
De unde vii si ai intrat pe unde?
, tehnica aceasta fiind desfiintata foarte interesant de Eugen Ionescu in NU :))

Concluzia, deloc innoitoare, cum ca actualul presedinte e detestat pe nedrept este  accentuata (prin maniera deja celebra a domnului Patapievici de a limita notiunile la sensurile proprii si de a le largi sfera semantica atat cat pofteste in functie de capriciul dumnealui) de incompleta delimitare a cuvintelor „scelerat” si „fapta gravisima”. Astfel, conform unui rationament naucitor, daca Traian Basescu nu se face vinovat de crima sau viol, este huiduit pe nedrept.  Precum domnul Cartarescu, demnitarul editorialist ii recunoaste totusi presedintelui cateva defecte neglijabile – poate inabil, in unele situatii inadecvat, a ratat niste ocazii, s.a. m.d.

Foarte previzibil, Patapievici aplica imediat „masura Udrea” si semnaleaza ca se cauta cu indarjire incadrarea penala a presedintelui. Astfel, problema este ca lui Traian Basescu nu i s-a acordat prezumtia de nevinovatie. La fel ca in cazul distinsei avocate, mecanismul juridic il eludeaza complet pe domnul director al ICR.  Pentru a exista prezumtia de nevinovatie, trebuie intai sa existe suspiciunea comiterii unei infractiuni. Ori suspiciunile s-au adunat de-a lungul a 5 ani, iar noi nu avem autoritatea sa-l anchetam pe presedinte. Intr-adevar, ce frustrare!

Paradoxul patapievician este nul pentru ca el de fapt  nu exista. Stim foarte bine de ce il repudiem pe Traian Basescu, ceea ce ne lipseste este un tablou complet al ilegalitatilor pe care le-a comis, ori acesta nu poate fi construit decat in cazul unei anchete obiective a activitatilor sale, ceea ce nu se va intampla vreodata.

Exact ca in scheciul despre elevul care a invatat o singura lectie la biologie si incearca sa lege orice de aceasta, Patapievici inchide cercul si concluzioneaza socratic ca doar ura ne poate determina sa-l consideram scelerat pe Traian Basescu (iar castravetele face parte din familia curcubitaceelor si contine 90% apa). Diletantismul in ale psihologiei ii compromite si mai tare scriitura, doar pentru ca domnul Patapievici sa se anuleze total in ultimele doua paragrafe despre uneltirea, demna de benzile desenate, a televiziunilor si mogulilor impotriva poporului. Iata cum totul capata sens, castravetele este raspunsul tuturor intrebarilor si mogulii sunt motivul pentru care numele presedintelui a fost huiduit la festivalul Enescu!

Reclame

Read Full Post »

Nuante stranii

Ne intrebam tot mai des, si pe buna dreptate, care sunt adevaratele rivalitati intre concurentii pentru functia de sef al statului. Se spune ca Oprescu ar intra in cursa pentru a-l ajuta de fapt pe Antonescu, ca nu exista o opozitie credibila intre Basescu si Geoana deoarece partidele PDL si PSD guverneaza Romania in parteneriat, ca Antonescu ar trebui intai sa-l devanseze pe Geoana in sondaje pentru a putea lovi eficient in Basescu,  s.a.m.d.

Daca mai tineti minte, Antonescu pornise in cursa pentru Cotroceni de pe o pozitie de avantaj fata de candidatul PSD. La inceput, sondajele il cotau putin mai bine decat pe Geoana. Acum lucrurile stau invers. Adica Antonescu era inainte pe locul 2, imediat dupa Basescu, insa nu prea reuseste sa mentina pozitia aceasta. Unul dintre principalele motive pentru care exista in continuare o diferenta relativ mica intre Crin Antonescu si Mircea Geoana e ca prezidentiabilul PSD este foarte slab. Dar are in spate un partid foarte puternic, cu mult mai multe resurse decat poate mobiliza PNL-ul.

Un alt motiv pentru care Antonescu ar pierde teren e ca nu este suficient de convingator. Ce anume trebuie sa convinga? Ca este anti-Basescu in primul rand. Bineinteles, este implicit anti toti ceilalti candidati, conform regulilor jocului. Insa cred ca impotriva lui Basescu trebuie sa fie explicit, pentru ca acei 70% care doresc schimbarea se vor raporta la Basescu in alegerea lor. Lasand la o parte acest aspect, acel electorat dispus sa-l voteze pe Geoana trebuie sa fie destul de loial PSD-ului, incat probabilitatea ca domnul Antonescu sa-i convinga pe votantii respectivi sa-l aleaga pe dansul este foarte mica. Refuz sa cred ca electoratul lui Geoana il voteaza pe acesta pentru indemanarea dumnealui.

Cu alte cuvinte, pentru a fi un anti-Geoana valabil si pentru a-si recastiga locul 2, Crin Antonescu trebuie sa re-devina ceea ce a lansat –  un opozant viguros al regimului Basescu.

Geoana si Basescu sunt aliati in formula actuala a guvernului, insa concureaza pentru aceeasi functie, deci neindoios exista o rivalitate intre cei doi. Ostilitatea dintre cele doua partide de la guvernare ne face sa credem ca parteneriatul lor este pur formal. Tocmai aceste nuante stranii dau intregi situatii un oarecare haz.

Bineinteles ca divergentele dintre cei doi prezidentiabili si (extrapoland) dintre cele doua patide sunt de cu totul si cu totul alta natura decat aceea care ar trebui sa fie in mod normal (ideologie, paradigma, etc). Cu toate acestea, ele exista si nu trebuie ignorate.

In ceea ce-l priveste pe domnul Crin Antonescu, un element care sigur i-ar folosi nu este neaparat indarjirea cu care il combate pe Mircea Geoana, ci propria-i abilitate de a se remonta, sau, mai simplu spus,  de a-si crea o imagine de politician robust, insufletit si inovator.

Read Full Post »