Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 27 august 2009

Domnul Patapievici ne prezinta astazi un nou capitol din saga dumnealui despre antibasism. Daca va mai amintiti, comparatia recent lansata de dansul intre antibasism si antisemitism a generat multe reactii negative in blogosfera.  Bineinteles ca reactiile noastre sunt indreptatite si numai in lipsa logicii elementare si a bunului simt poate avea sens aceasta falsa analogie a domnului Patapievici. La fel ca in cazul domnului Cristian Preda care ii compara pe Basescu si Coposu, oricum ar da-o, oricum ar invarti-o, pur si simplu nu se pupa! Domnul Preda a incercat in mai multe randuri sa explice ca daca privesti problema dintr-un anume unghi extrem de rudimentar, exista totusi ceva comparabil. Pai atunci de ce nu ne spun acesti intelectuali ca Basescu seamana cu Napoleon, pentru ca uite, apartin aceluiasi gen proxim, amandoi sunt oameni politici.

Domnul cu bigudiuri pe creier a simtit probabil ca este nevoie de o explicatie mai ampla a nefericitei analogii. Din pacate pentru el, cu cat se explica mai mult, cu atat adanceste nerozia. Pentru aceasta chestiune i se potriveste de minune o vorba din popor despre o postura pe care nu si-o mai poate asuma vreodata, aceea de filozof – “daca tacea, filozof ramanea!”. Prin explicatiile acestea menite de fapt sa departeze “ura fata de Basescu” de sensul antisemitismului, Patapievici recunoaste partial nesocotinta comparatiei. Zice aceasta este un mecanism general, valabil dincolo de antisemitism şi activ în orice fel de ură care şi-a atins, ca ură, perfecţiunea, adica largeste de fapt arealul comparatiei, ca sa aflam ca pana la urma era vorba de ura in general, nu de antisemitism. Evident, putem extrapola comparatia oferita de Preda si putem spune ca anti-basismul este in esenta similar cu antipatia puternica fata de gandaci, sau dusmania fata de orice te vexeaza absolut nejustificat.

PS 1: Il rog pe aceasta cale pe domnul Cristian Preda sa nu mai intervina cu inca o „largire a ecuatiei” in care Coposu si Basescu pot avea ceva in comun, daca nu doreste sa ne onoreze pe mine si pe comentatorii mei cu replici la replicile noastre. Nu se cade sa raspunzi preferential si sa ignori complet contraargumentele daca vrei in mod real sa ai un dialog productiv.

PS 2: L-as sfatui pe domnul Patapievici (daca se va cobori vreodata de pe culmile intelectuale pe care le populeaza in nimicnicia blogosferei si va ateriza astfel pe blogul meu) sa nu mai insiste in acesta chestiune cu Basescu si antisemitismul si am pentru asta doua motive, unul obiectiv si unul subiectiv. Motivul obiectiv: risca sa jigneasca niste oameni care ar fi votat probabil cu Traian Basescu. Motivul subiectiv: jigneste bunul simt.

Reclame

Read Full Post »

Cat de bine reprezinta acest roman pilda inavutirii la romani! Ceea ce e inca uimitor este ca aceasta paradigma pare a fi nepieritorare, este la fel de actuala acum ca in vremea fanariotilor, epoca de altfel destul de intunecata in evolutia noastra. Cum zice o vorba romaneasca, de ce te temi de aia nu scapi, la fel si noi romanii am facut eforturi colosale, incepand cu prima jumatate a secolului 19, sa ne re-orietam catre Occident, sa oferim un sens nou existentei noastre in Europa, numai ca apoi sa fim psihologic aruncati inapoi in timp, cu aproape un secol, de regimul comunist. Cum acest regim avea in plan sa fie exact pe invers fata de Occident si cum fosta generatie politica dinaintea comunismului voia cu Occidentul, rezultatul „schimbarii” a fost, evident, unul teribil pentru noi toti.

Intr-un comentariu la o postare anterioara, Pro DOC ne spunea ca noua generatie politica va trebui sa impuna treptat o schimbare esentiala a acestui model, adica sa asistam la o reala transformare a mentalitatilor dambovitene.  Daca am aprecia situatia de acum (facand o comparatie foarte rudimentara, bineinteles) prin prisma eforturilor depuse de romani ( si nu numai) in secolul XIX pentru a re-orienta tara pe trendul catre Europa occidentala, ne-am da seama ca suntem abia pe la inceputul drumului si ca probabil va mai trece macar o jumatate de secol pana cand vom avea oarece rezultate masurabile. Cu alte cuvinte, ca sa-l parafrazez pe Mircea Badea, nu in timpul vietii noastre. Probabil ca in timpul vietii copiilor nostri, ne vom situa oarecum in aceeasi pozitie fata de Europa in care eram acum 100 de ani.

Ceea ce avem astazi insa nu se departeaza nici cu un centimetru de spiritul fanariot, unde motivatia demnitarilor este adesea obsesia imbogatirii fara nici un fel de scrupule. Iata ca acelasi model este indus si mentinut de vechea generatie politica formata in comunism, iar tinerii Ridzi, Udrea, Eba s.a.m.d., nu sunt decat  discipolii exponentilor de seama ai acelei generatii. Lasand la o parte varsta biologica, acesti „tineri” sunt in esenta aceeasi generatie politica care incearca sa-si asigure continuitatea in timp, ceea ce explica si ascensiunea lor in politica altfel nejustificat de rapida.

Procesul acesta de re-orientare, de schimbare a paradigmei va fi cel mai probabil foarte lent din punctul de vedere al individului. Ma tem ca actualii tineri din opozitie, care nu vor avea ocazia sa se urce pe cocoasa batranei generatii decat daca vor dori sa-i apartina nu sa o schimbe, vor fi doar una dintre generatiile de sacrificu in lungul drum catre normalitate pe care, macar la nivel declarativ, se pare ca ne-am inscris acum 20 de ani.

Read Full Post »