Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 7 august 2009

1. Acum cateva saptamani, jurnalistul Victor Ciutacu il invita pe Boc sa nu ne mai ia banii. Boc il invita la randul sau sa plateasca pensiile si alocatiie. De fapt, Boc din banii lui Ciutacu plateste pensiile si alocatiile. Cel putin asa ar trebui sa stea lucrurile. Atat de nepriceput se dovedeste a fi Boc incat ar trebui acum sa-si ceara public scuze. Se pare ca pensiile vor fi platite din imprumutul de la FMI.

Domnule Boc, daca tot nu mai aveti bani sa platiti pensiile,va invitam sa va dati demisia si sa urmati modelul „prietenului” de ideologie Cartarescu, adica sa va recunoasteti invins.

2.In cazul ministrului mediului, care a fost acuzat de fals in declaratia de avere, ANI a reactionat promp si ferm. Cazul a rasarit cam in aceeasi perioada in care scandalul Ridzi se apropia de apogeu. Momentan nu prea se mai discuta despre Nemirschi, insa scandalul Ridzi persista precum semnele de variola si se reflecta negativ asupra guvernului Boc. Tot scandalul Ridzi a pavat drumul catre inca neconsumatul scandal Udrea. In cazul doamnei de la turism, ANI nu mai este atat de ferma (unde este vorba de semnaturi falsificate in declaratia de avere). Ca sa nu zicem ca nu s-a facut nimic, doamna Udrea va fi cel mai probabil amendata cu 5 milioane de lei vechi.

Reclame

Read Full Post »

De ceva vreme incoace, am obiceiul sa „ma iau” de Cartarescu. Nu fac asta pentru ca as avea ceva cu el personal, sau pentru ca am impresia ca sunt mai inteligenta sau mai talentata. Fac asta pentru ca editorialele sale (adica articole de opinie) sunt ingrozitor de stravezii, foarte usor de combatut, si in general bazate pe nimic. Greu de crezut o opinie bazata pe nimic. Daca nu este vorba de sofisme absolut infioratoare, editorialele sale abunda de erori, usor de indetificat pentru oricine a facut Logica in  clasa a IXa. Imi este greu sa cred ca Domnul Cartarescu ar putea vreo secunda in viata asta sa creada in ceea ce scrie. Din aceste motive, „critica” mea (daca poate fi numita asa) este o activitate recreativa. E ca si cum ai juca Solitaire.

Mircea Cartarescu se declara invins. Noi stim ca el a renuntat de mult, cum ne-a sugerat in editorialul precedent. Lucru de asteptat de altfel, avand in vedere ca in ultima vreme declara ca nu mai intelege nimic din nimic si nici nu mai intrevede ceva pentru viitor. Pentru ca tabloul sa fie infinit de sumbru, Cartarescu asteapta un final apocaliptic: Ne-au învins şi de data asta, s-au căţărat peste noi şi de data asta, şi nu mai e nimic de spus. Războiul este pierdut şi nu mai e nimic de spus. Indurerat de esecul total, ca intr-un film cu Van Damme, Cartarescu lupta si in ultima clipa de partea „binelui”, intrunchipat de Basescu, exponentul cel mai de seama al democratiei. Intr-un scenariu aproape fantasy, eroul pozitiv Basescu este invins de fortele malefice, iar slabiciunile omenesti ii grabesc sfarsitul. Cartarescu face apoi aceeasi eroare pe care au facut-o si Ridzi, si Udrea – Basescu e bun atata vreme cat altii sunt rai (Geoană, Voiculescu, Vadim, Tăriceanu, Nistorescu, Patriciu, Roşca Stănescu şi legiuni întregi de alţi patrioţi din politică şi din cultură), un non-argument de fapt, pentru ca vina unuia nu anuleaza vina altuia, decat in cazul unei gandiri extrem de rudimentare, unde nu exista decat bine si rau. Cartarescu continua sa reduca opozitia reala a lui Basaescu la cateva persoane publice. Pe langa asta, continua incercarile de a nivela aceasta opozitie. Din pacate pentru el, nu suntem egali, iar asta e principiul de baza al democratiei. Scriitorul ar trebui sa stie ca, pana nu recunosti adevarata natura a dusmanului, nu il poti invinge.  Dar nu-i nimic, el se declara invins ( deci, cel mai probabil, noi am ginit natura sa). Sa fie oare si acesta un apel la mila, mai patetic chiar decat cel al doamnei Ridzi, care invoca boala mamei sale?

Dupa un inventar de tipul „ce-am avut si ce-am pierdut” in urma aderarii la partidul Basescu, Cartarescu constata ca toti amicii lui intelectuali s-au alaturat opozitiei. Nu-i nimic, si-a facut prieteni noi, cum ar fi Sever Voinescu. (???) Oare ce-or fi discutand cand ies la un suc? Omul acela pare a fi cel mai putin informat cetatean de pe planeta Pamant. Ma intreb oare daca domnul Cartarescu este prieten cu Marcel Hoara. Vorba francezului, cine se aseamana se aduna.Adevarul e ca a fost un troc corect.

Am fost împins afară din lumea literară cu o brutalitate la care-au pus umărul atât vechi adversari, cât şi oameni pe care i-am iubit şi i-am ajutat. Mi s-au negat talentul, buna-credinţă, inteligenţa, aderenţa la valorile democratice. Mi s-a indus o silă nemărginită faţă de umanitatea noastră dâmboviţeană şi o dorinţă fără limite de a o părăsi pentru totdeauna, ca să nu mai ştiu de ea, nici ea de mine. Sa intelegem ca ar vrea acum ca prietenii sai  din lumea literara sa disocieze opera de persoana? Din pacate, nu asa functioneaza aceasta lume (pe care am presupus ca o cunoaste in profunzime). De fapt, nu functioneaza asa nici o alta lume. Intelectualul Cartarescu este o persoana, nu un tonomat (ca sa folosesc un cuvant la moda) de opere literare. Ar vrea acum sa recastige credibilitatea pe care o avea inainte de a se sinucide in presa. Pe langa asta, presupun ca domnul Cartarescu stie deja ca religia si politica stau la baza marilor neintelegeri din istoria homo sapiens. De ce ar sta lucrurile altfel in cazul sau? Cata naivitate! Dupa cateva fraze de un patetism cras, scriitorul are niste revelatii intarziate, printre care una mentionata de mine in acest blog: ca in Romania trebuie sa te pliezi sistemului ca sa poti face parte din el.  Bineinteles ca in principal e vina noastra, a tuturor, ca Basescu nu a reusit sa faca ce trebuia.  Este si vina lui, foarte putin insa, ca este un om si mai greseste, are slabiciuni. Sa ne bucuram macar ca domnul Cartarescu chiar ii citeste pe criticii sai (poate dintr-un soi de masochism, o nevoie de autoflagelare), majoritatea bloggeri si forumisti, in cuvintele sale vizionatori de filme porno si ascultatori de hip-hop prost.

Dupa o alienare inceata dar sigura, Cartarescu a ajuns sa nu-i mai pese de o lume pe care nu o prea intelege si pentru care nu intrezareste o soarta mai buna. Din pacate, spre deosebire de filmele cu Van Damme, „binele” nu invinge pentru ca asa vrea Cartarescu, iar razboiul nu poate fi castigat prin martiriul sau artistic, mai ales pentru o cauza falsa precum Basescu.

Read Full Post »