Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for august 2009

In cuvintele presedintelui Emil Constantinescu:

Totul a început în 2000, când, panicaţi de calificarea surprinzătoare a lui C.V. Tudor în turul 2 al scrutinului prezidenţial, o parte din intelectualii cunoscuţi ca anticomunişti şi antifesenişti au recomandat alegerea „răului mai mic“ în persoana preşedintelui Ion Iliescu, în condiţiile în care PSD nu avea nevoie şi nu ceruse ajutorul lor. A fost primul pas dintr-un lung şir de compromisuri. Cel de-al doilea pas a constat în sprijinirea preluării conducerii PNL de către Theodor Stolojan, persoană de maximă încredere a Securităţii ceauşiste, îndeplinindu-se astfel visul postcomunist al acesteia: preluarea partidelor istorice democratice atunci când acestea, precum PNŢ, nu pot fi eliminate. Între timp, Traian Băsescu prin înţelegere directă cu Virgil Măgureanu prelua prin absorbţie partidul acestuia împreună cu „cadrele sale de nădejde“. Tot Traian Băsescu printr-o manevră de „maidan politic“ transferă printr-o mascaradă de congres PD-ul din Internaţionala Socialistă la Partidul Popular European, de centru dreapta. Terenul este pregătit acum pentru ca Societatea Academică Română (SAR) condusă de Alina Mungiu să formeze alături de GDS şi alte asociaţii civice Coaliţia „România Curată“, care va sprijini Alianţa D.A. condusă de cele două personaje total compromise politic şi moral Traian Băsescu şi Theodor Stolojan tot în baza sloganului „alegerea răului mai mic“. Schimbarea guvernului Năstase benefică din cauza generalizării corupţiei şi tendinţei fostului prim-ministru de a controla presa şi societatea este urmată de constituirea unei grupări intelectuale conduse de G. Liiceanu, H.-R. Patapievici, P.R. Ungureanu, C. Avramescu, M. Mihăieş, A. Cornea, la care se vor adăuga V. Tismăneanu şi alte personaje mai insignifiante, grupare care va declanşa o campanie delirantă de elogiere a lui Traian Băsescu acompaniată de atacuri furibunde la adresa oricui se opune acestuia. Apogeul acestei campanii este atins cu ocazia referendumului pentru suspendarea preşedintelui plasat sub semnul unei cruciade anticomuniste al liderului salvator. Apariţia televizată la tribună alături de preşedinte într-o poziţie-cheie a lui Silvian Ionescu, fostul şef de spaţiu pentru Europa Occidentală al spionajului românesc, este un semnal pentru agenţii deplin acoperiţi din fosta emigraţie românească conservaţi timp de două decenii care vor exacerba pe plan extern cultul „Băsescu anticomunist“. Comitetele de sprijin pro Băsescu din diaspora la care se lucrează intens în 2009 îi vor aduce pe aceştia fără îndoială din nou la suprafaţă.

Această combinaţie stranie dintre reprezentanţi ai fostei elite anticomuniste, foşti colaboratori ai Securităţii demascaţi în funcţie de interesele momentului (vezi cazul Stolnici în momentul refuzului de a-l urma pe Theodor Stolojan în PDL), agenţi acoperiţi din presă ai serviciilor de informaţii a căror existenţă a fost recunoscută oficial de către aceştia şi „postaci“ de pe Internet din aşa-zisele gherile digitale plătite la bucată a fost pilonul de rezistenţă al preşedintelui Traian Băsescu în toate manevrele sale de construire a unui sistem politic bazat pe presiuni, şantaje şi diversiuni. Este de aşteptat ca în actuala campanie prezidenţială să fie reluate şi amplificate metodele din 2004 şi 2007. Bilanţul negativ al lui Traian Băsescu, fiind greu de justificat, se va pedala pe murdărirea tuturor adversarilor politici, pe descurajarea electoratului, invocându-se lipsa de şanse a contracandidaţilor şi în cele din urmă pe reîncărcarea sloganului „alegerea răului mai mic“. Celor care se pot lăsa înşelaţi de această previzibilă tactică le transmit că în 2009 avem posibilitatea să nu mai permitem şantajul politic şi moral din 2000, 2004 şi 2007. În 2009 avem ocazia să alegem binele, să-l delimităm atât de „răul mai mare“, cât şi de „răul mai mic“.

Constantinescu remarca un lucru de bun simt si evident pentru oricine intelege ceva din ceea ce se intampla in aceasta tara: cat este de necesara acea schimbare de paradigma despre care am vorbit in postarile anterioare.
Daca Emil Constantinescu s-a bucurat in ’96 de incredere si asteptari maxime din partea populatiei care l-a votat, in privinta lui Crin Antonescu oameni sunt retinuti. Stim ca suntem superficiali, avem memorie scurta si, pentru ca suntem in secolul XXI, cautam efectul imediat. Ne-om fi obisnuit intre timp cu ideea ca nu exista oameni providentiali? Ca nu se vor alinia planetele? Ca e nevoie sa muncim din greu pentru acea mult asteptata „schimbare”?

PS:  Trebuie sa invatam sa gandim pe termen lung.

Reclame

Read Full Post »

Inainte de toate, trebuie sa mentionez ca sunt sigura ca doamna Udrea este acoperita formal in chestiunea asta, pentru ca daca nu ar fi fost, presa ar fi comentat deja.  Cu toate acestea, sunt niste lucruri care mie, om obisnuit, imi par destul de precare.

Astfel, aflam cum doamna Udrea s-a apucat in 2005 de un modul de studii post-universitare, un masterat si un doctorat.  Simultan.  E ca si cum ai face scoala generala si liceul in acelasi timp. Sigur, daca ai deja un masterat la activ, poti apoi face doctoratul linistit, si inca 125 de mii de masterate daca vrei. Daaar, etapele trebuie parcurse ierarhic, poti sari un „nivel de calificare” daca esti extrem de bun, ai adus contributii in domeniu pe care le poti echivala cu o diploma. La „Activitatile stiintifice” ale doamnei Udrea sunt insirate niste titluri, despre care aflam ca doamna Udrea este „autor” sau „coautor”. Nu ni se spune unde au aparut aceste cercetari, anul publicarii, s.a.m.d. Cel putin precar, nu?

Mi s-a atras atentia sa nu ma arunc in „dezvaluiri” despre CV-ul doamnei Udrea daca nu am informatiile necesare si daca nu s-a legat deja presa de asta. Mi se pare de-a dreptul stupid sa trebuiasca sa fii jurnalist de investigatii ca sa intelegi ceva din CV-ul doamnei Udrea, postat pe siteul oficial, cum spune dansa – in mod absolut transparent. Eu ma limitez la ceea ce vad acolo si incerc sa discern ceva.

Read Full Post »

Domnul Patapievici ne prezinta astazi un nou capitol din saga dumnealui despre antibasism. Daca va mai amintiti, comparatia recent lansata de dansul intre antibasism si antisemitism a generat multe reactii negative in blogosfera.  Bineinteles ca reactiile noastre sunt indreptatite si numai in lipsa logicii elementare si a bunului simt poate avea sens aceasta falsa analogie a domnului Patapievici. La fel ca in cazul domnului Cristian Preda care ii compara pe Basescu si Coposu, oricum ar da-o, oricum ar invarti-o, pur si simplu nu se pupa! Domnul Preda a incercat in mai multe randuri sa explice ca daca privesti problema dintr-un anume unghi extrem de rudimentar, exista totusi ceva comparabil. Pai atunci de ce nu ne spun acesti intelectuali ca Basescu seamana cu Napoleon, pentru ca uite, apartin aceluiasi gen proxim, amandoi sunt oameni politici.

Domnul cu bigudiuri pe creier a simtit probabil ca este nevoie de o explicatie mai ampla a nefericitei analogii. Din pacate pentru el, cu cat se explica mai mult, cu atat adanceste nerozia. Pentru aceasta chestiune i se potriveste de minune o vorba din popor despre o postura pe care nu si-o mai poate asuma vreodata, aceea de filozof – “daca tacea, filozof ramanea!”. Prin explicatiile acestea menite de fapt sa departeze “ura fata de Basescu” de sensul antisemitismului, Patapievici recunoaste partial nesocotinta comparatiei. Zice aceasta este un mecanism general, valabil dincolo de antisemitism şi activ în orice fel de ură care şi-a atins, ca ură, perfecţiunea, adica largeste de fapt arealul comparatiei, ca sa aflam ca pana la urma era vorba de ura in general, nu de antisemitism. Evident, putem extrapola comparatia oferita de Preda si putem spune ca anti-basismul este in esenta similar cu antipatia puternica fata de gandaci, sau dusmania fata de orice te vexeaza absolut nejustificat.

PS 1: Il rog pe aceasta cale pe domnul Cristian Preda sa nu mai intervina cu inca o „largire a ecuatiei” in care Coposu si Basescu pot avea ceva in comun, daca nu doreste sa ne onoreze pe mine si pe comentatorii mei cu replici la replicile noastre. Nu se cade sa raspunzi preferential si sa ignori complet contraargumentele daca vrei in mod real sa ai un dialog productiv.

PS 2: L-as sfatui pe domnul Patapievici (daca se va cobori vreodata de pe culmile intelectuale pe care le populeaza in nimicnicia blogosferei si va ateriza astfel pe blogul meu) sa nu mai insiste in acesta chestiune cu Basescu si antisemitismul si am pentru asta doua motive, unul obiectiv si unul subiectiv. Motivul obiectiv: risca sa jigneasca niste oameni care ar fi votat probabil cu Traian Basescu. Motivul subiectiv: jigneste bunul simt.

Read Full Post »

Cat de bine reprezinta acest roman pilda inavutirii la romani! Ceea ce e inca uimitor este ca aceasta paradigma pare a fi nepieritorare, este la fel de actuala acum ca in vremea fanariotilor, epoca de altfel destul de intunecata in evolutia noastra. Cum zice o vorba romaneasca, de ce te temi de aia nu scapi, la fel si noi romanii am facut eforturi colosale, incepand cu prima jumatate a secolului 19, sa ne re-orietam catre Occident, sa oferim un sens nou existentei noastre in Europa, numai ca apoi sa fim psihologic aruncati inapoi in timp, cu aproape un secol, de regimul comunist. Cum acest regim avea in plan sa fie exact pe invers fata de Occident si cum fosta generatie politica dinaintea comunismului voia cu Occidentul, rezultatul „schimbarii” a fost, evident, unul teribil pentru noi toti.

Intr-un comentariu la o postare anterioara, Pro DOC ne spunea ca noua generatie politica va trebui sa impuna treptat o schimbare esentiala a acestui model, adica sa asistam la o reala transformare a mentalitatilor dambovitene.  Daca am aprecia situatia de acum (facand o comparatie foarte rudimentara, bineinteles) prin prisma eforturilor depuse de romani ( si nu numai) in secolul XIX pentru a re-orienta tara pe trendul catre Europa occidentala, ne-am da seama ca suntem abia pe la inceputul drumului si ca probabil va mai trece macar o jumatate de secol pana cand vom avea oarece rezultate masurabile. Cu alte cuvinte, ca sa-l parafrazez pe Mircea Badea, nu in timpul vietii noastre. Probabil ca in timpul vietii copiilor nostri, ne vom situa oarecum in aceeasi pozitie fata de Europa in care eram acum 100 de ani.

Ceea ce avem astazi insa nu se departeaza nici cu un centimetru de spiritul fanariot, unde motivatia demnitarilor este adesea obsesia imbogatirii fara nici un fel de scrupule. Iata ca acelasi model este indus si mentinut de vechea generatie politica formata in comunism, iar tinerii Ridzi, Udrea, Eba s.a.m.d., nu sunt decat  discipolii exponentilor de seama ai acelei generatii. Lasand la o parte varsta biologica, acesti „tineri” sunt in esenta aceeasi generatie politica care incearca sa-si asigure continuitatea in timp, ceea ce explica si ascensiunea lor in politica altfel nejustificat de rapida.

Procesul acesta de re-orientare, de schimbare a paradigmei va fi cel mai probabil foarte lent din punctul de vedere al individului. Ma tem ca actualii tineri din opozitie, care nu vor avea ocazia sa se urce pe cocoasa batranei generatii decat daca vor dori sa-i apartina nu sa o schimbe, vor fi doar una dintre generatiile de sacrificu in lungul drum catre normalitate pe care, macar la nivel declarativ, se pare ca ne-am inscris acum 20 de ani.

Read Full Post »

ludovic_orban_fumandDe fiecare data cand citesc despre Ridzi, Eba, Anastase, Elena Udrea, ma indignez si ma enervez, adica ma consum nervos pentru cuconetul pedelist.  Cand ma uit insa la Ludovic Orban, imi pare a fi un politician care a reusit sa ajunga la o detasare impaciuitoare. Nimic nu-l clinteste din ataraxia lui, nici macar istericalele sau ‘scaparile freudiene‘ ale Elenei Udrea. Insa noi, muritori neinitiati in tainele filozofiei Zen, simtim cum ni se urca sangele in cap cand ministrul turismului declara, in plin scandal legat de cheltuirea banilor publici la ministerul „patronat” de ea, ca se astepta sa-i ridicam statuie pentru economiile facute la turism. Daca stau sa ma gandesc bine, Orban are dreptate in stilul sau hipiot. Totul tine de perceptia noastra…de acum incolo putem incepe sa facem exercitii de anger management folosindu-ne de prilejurile oferite de ministrul turismului. Putem sa ne autoinducem o usuratate a perceptiei si sa nu ne mai enervam pentru delirurile pedelistice cu banii publici.

PS: Cel mai probabil, lentoarea caracteristica domnului Orban nu provine dintr-o reala impacare cu sine insusi, ci este o tentativa de a mima o stare de beatitudine, insa numai de dragul exercitiului in sine ar fi simpatic sa-i urmam exemplul! :))

Read Full Post »

EVZ publica un interviu cu fostul lider taranist Ion Diaconescu. Marturiile sale nu aduc nimic nou din punctul meu de vedere, insa imi intaresc convingerea ca singura pozitie de bun simt pe care o poti avea fata de ceea ce se intampla astazi in Romania este aceasta. Nu mai exista loc pentru dreptatea lor si pentru dreptatea noastra. Un bilant al celor 20 de ani de „tranzitie” confirma infundatura in care am ajuns:

În finala electorală din 2004, Traian Basescu îi spunea contracandidatului său: „Adriane, ştii care este marea dramă a poporului român? Că după atâţia ani, are de ales între doi comunişti”. Privind evoluţia României în aceşti 20 de ani şi gândindu-ne şi la alegerile ce bat la uşă, dvs care credeţi că este marea dramă a poporului român?
Că nu are pe cine alege…Asta e drama. Pe cine să votezi? Nu e nici o soluţie. Nu avem încă un om cu valori morale, care să ne reprezinte la un aşa nivel. Dar va veni. Eu sunt optimist, că generaţia dvs. va da un astfel de om.

În ultimii ani, alegerile au arătat că tot mai puţini români vor să îşi exercite dreptul constituţional de a vota. Dacă ar fi să vă adresaţi acestei mase tăcute a românilor dezamagiţi de clasa politică, ce mesaj le-aţi da? Dvs. veţi vota?
Nu voi merge la vot. Mi-e şi greu să merg la vot, dar nici nu am cu cine vota. Faptul că îi dau votul, asta mă face părtaş la greşelile lui. Dar oamenii trebuie să meargă la vot. Să nu-şi piardă speranţa în vremuri mai bune. Este necesar să vii la vot ca să menţii legătura şi controlul organelor de stat. E greu. E greşit să facem propagandă pentru a nu merge la vot.

Ca orice „credinta”, si aceea ca un om cu valori morale va reprezenta o optiune reala se bazeaza mai degraba pe un anume sentiment decat pe ratiune. Diaconescu ne spune ca generatia noastra va da acel om nou. Pana acum ni i-a dat pe Ridzi, Boureanu, Udrea, EBA. Pentru a zadarnici planurile tinerilor de isprava de astazi, trebuie sa vina o intreaga armata de oameni cu valori morale, dar si cu parghiile necesare.

Intre timp constatam ca drama nu este ca nu avem pe cine alege, ci ca totusi trebuie sa alegem.

Read Full Post »

Lui Cartarescu nu i-a ajuns sinuciderea literara pe care se pare ca a regretat-o ulterior, si a decis astazi sa se sinucida si din postura de profesor.

In ultimul sau editorial de o neglijenta cutremuratoare, Cartarescu ne explica cum problema scolii romanesti este ca nu produce competente. Ceea ce este doar partial adevarat, desi exportam foarte multe creiere, competenta lor nu are nimic de-a face cu scoala sau cat  s-a investit in ei in Romania, ci are de-a face cu munca proprie si cu motivatia de a ajunge intr-o tara in care competentele lor pot fi valorificate. Apoi citesc in articolul lui Cartarescu o neghiobie pe care nu speram sa o aud vreodata din gura unui om care a fost mai multi ani profesor de liceu, inainte de a ajunge profesor universitar: premisa de pana acum a invatamantului pre-universitar era de a obtine un elev atoatestiutor. …Dumnezeule. Sunt pur si simplu siderata. Mi se pare ca nerozia nu mai trebuie combatuta, se desfiinteaza singura. Ma intreb oare pe ce planeta a predat domnul Cartarescu atata amar de ani. Si eu care credeam ca scopul invatamantului pre-universitar este de a oferi elevului bazele unei culturi generale, de a-l alfabetiza, de a-l invata sa gandeasca analitic si sintetic, de a-i oferi niste instrumente intelectuale care sa-i serveasca in toate aspectele vietii, de a-l ajuta sa-si dezvolte aptitudinile, de a-l feri tocmai de erorile acelea de judecata la care se preteaza toata sleahta de pedelei.

Ceea ce ma ingrozeste este ca  perceptia domnului Cartarescu asupra realitatii a fost alterata iremediabil de cand se autoconvinge de validitatea argumentelor probasesciene.  Admitem cu totii ca exista o problema in modul in care este organizata curicula, ca nu se invata destule lucuri importante si ca se invata multe lucruri inutile, dar de aici pana la gandirea „toporistica” a lui Cartarescu unde nu exista nuante e cale lunga. Lasand la o parte precaritatea observatiilor asupra unor lucruri in  care ar trebui sa fie supercompetent, profesorul sinucigas ne explica cum intr-o lume ultra-tehnologizata in care copiii stapanesc Windowsul de la 6-7 ani, problema invartamantului romanesc este ca nu se invata Office-ul si Engleza in scoli.  Ma doare mintea.

Din nou, Cartarescu da chix exact atunci cand din partea lui se asteptau macar noutati, daca nu solutii pentru a spori aportul real al invatamanului  pre-universitar in „competentele” dobandite ale copilului. Profesorul vrea sa obtina o generatie de „Cyborgi isterizati” care in loc sa se joace World of Warcraft toata ziua, sa fie culmea competentei in operarea pe calculator. Se vede ca domnul Cartarescu a facut scoala inainte de ’89 si probabil la uman. De muuulti, foarte muuulti ani esti invatat la scoala cum sa operezi pe calculator, de fapt se invata muuult mai mult decat folosirea Word-ului, iar ca sa inveti sa folosesti Excelul la capacitate maxima ar insemna sa si ai nevoie de el (eventual daca lucrezi in statistica). Altfel, „formulele” care se folosesc in Excel se gasesc pe Google, ca sa-l parafrazez pe presedinte. Ceea ce amuza insa este ca in mintea lui Cartarescu, stapanirea Excel-ului este un etalon de performanta… imi inchipui cat si-o fi batut el capul cu asta. 🙂

Ma intreb cum se va prezenta domnul Cartarescu in toamna la Facultatea de Litere, catedra de Istoria Literaturii Romane, propovaduind ascendenta limbii engleze asupra limbii romane intr-o societate romaneasca pro-occidentala in care tinerii elevi de liceu nu sunt in stare sa citeasca cursiv un text, adica sunt semianalfabeti.

Read Full Post »

Older Posts »