Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 iulie 2009

Am o cunostinta care sustine ca stiintele politice nu sunt nimic mai mult decat istorie, sau, mai bine zis, istorie pura.  Asimilarea  asta rateaza din plin „obiectul” acestor stiinte. Este ca si cum ai spune ca medicina inseamna a invata din greselile trecutului, insa studiul acestor greseli nu face obiectul medicinei. Bineinteles ca absolut totate demersurile umanitatii trebuie intelese dintr-o perspectiva istorica, altfel fiecare generatie ar reinventa roata. Mi s-a raspuns ca, in cazul politicii, a cunoaste domeniul de specialitate nu iti ofera neaparat accesul la o optiune politica „legitima” (sa luam cazul lui Cristian Preda), insa in lipsa unui anumit grad de documentare nu poti avea de niciun fel o opinie/optiune. In mod normal  orice cetatean, de la Ghitza taximetristul la profesorul X de stiinte politice, este de parere ca opinia lui este cea buna.  Si este just ca tuturor sa ne fie permisa o optiune politica. Din pacate libertatea aceasta este ca o sabie cu doua taisuri – foarte multi cetateni au pareri nedocumentate (ceea ce este profund gresit). Cu toate acestea, au drept de vot si se folosesc de el. Exista atat de multi tineri care sustin ca sunt neiteresati de politica (culmea! chiar studenti la Stiinte Politice) si nu pot numi macar trei minsitrii din guvernul Boc, dar vor vota la alegerile din toamna. Dupa inca 4 ani majoritatea vor fi deziluzionati pentru ca atunci cand nu ai pareri documentate, singura optiune este sa crezi ce ti se spune. Acel gol in cultura generala trebuie umplut cu ceva. Astfel esti obligat sa crezi minicunile din campania electorala, pentru ca nu ai cum sa le contrazici eficient, mai ales cand sunt acompaniate de vorbe mari, cu rezonanta, menite sa epateze. Peste inca 4 ani, majoritatea va exclama intristata „Am votat cu ei acum 4 ani, de ce n-au facut nici astia nimic?”. Cand singurul lcuru de care era nevoie pentru a evita aceasta deziluzie era o documentare mai serioasa. Dar oamenii (tinerii mai ales) nu sunt interesati de politica, astfel nu invata din experienta, nu isi amintesc de (ne)perfomantele anterioare ale politicienilor. Chiar si atunci cand realizam ca exista nereguli, nu le putem numi, nu putem pune degetul pe vinovati, pentru ca totul se pierde intr-un amalgam de ambiguitati, intr-o ceata confuza care ne determina sa declamam ca „toti politicienii sunt corupti, toti vor sa ne fure, totul merge rau in tara asta”, adica niste generalitati cu care va rezona orice cetatean din orice tara, de la superputerea SUA la Congo, pentru ca nu reprezinta exprimarea unor nemultumiri definite, ci mai degraba o defulare a unor frustrari absolut generale si universal valabile.

Probabil este vorba de o reactie defensiva – respingi ceea ce nu intelegi, simtind totusi instinctiv ca ar trebui sa existe ceva mai bun, ca normalitatea inseamna mai bine decat ceea ce este acum.

Am prieteni care imi spun ca decat sa fie preocupati de politica, prefera sa se zbata ei pentru a infaptui  lucruri bune. Faptul ca niciodata nu vei fi rasplatit conform eforturilor depuse si  imposibilitatea de a face ceva semnificativ fara sa te aliniezi deprinderilor locale nu vor face decat sa frustreze si sa secatuiasca individul, in niciun caz nu se va simti incurajat.

Reclame

Read Full Post »